"Harababura" ionesciana, cu Tamara Constantinescu

Actrita galateana a sustinut un atelier teatral, transpunand scenic un colaj de texte dupa Eugen Ionescu.

Vineri, in cadrul Simpozionului National "Succes, creativitate si valoare in lumea teatrului contemporan", actrita Tamara Constantinescu, masteranda a Universitatii de Arte "George Enescu", a sustinut un atelier teatral cu titlul "Ce formidabila harababura... verbala", in fapt, un one woman show pe un colaj de texte adaptate dupa Eugen Ionescu, menit, pe de o parte, a readuce in atentie un dramaturg pe cat de discutat, pe atat de putin jucat in Romania, pe de alta parte de a oferi o mostra de autentic joc actoricesc.

De la text la spectacol...

Beneficiind de o regie semnata Emil Coseru, fragmentele (din "Poeme pentru fiinte mici", "Jack sau supunerea", "Nu", "Lectia") au devoalat o actrita culta, puternica, sigura pe sine, capabila a privi altfel sensurile literei scrise, fie apeland la metafore scenice reusite, fie mizand pe o rostire particularizanta ce persista la nivelul constiintei receptorului si dupa ce spectacolul s-a sfarsit. Cu certe abilitati la nivel de compozitie, actrita galateana a jonglat cu personaje si stari, umanizand celebrul absurd ionescian, traducandu-l intr-o seducatoare "logica a non-sensului", pastrand spiritul dramaturgului, insa, in acelasi timp, prin personalizari subtile, punandu-si amprenta creativa si nuantand apasat drumul de la text la spectacol. Profesorul din "Lectia" devine de gen feminin, pulsiunile erotice sunt exprimate prin metafora tangoului, rostirea live este dublata mereu de un background al inregistrarii, ce functioneaza fie ca ecou, fie ca "vorbire" difuza a subconstientului. Ludicul primeaza, chiar si cand gravitatea cuvantului, polisemantismul sau tese geografii ale seriozitatii. Jocul actoricesc se desfasoara intr-un decor tipic ionescian, alcatuit din scaune, indicand, in esenta, prin investirea lor cu rolul de fotolii de tren, un fel de paradoxala staticitate mobila, intr-o filosofie dialectala a permanentei si devenirii, sugestie a drumului spre indefinibil, poate spre infern, poate spre sine. Un rol important il are eclerajul, alternanta luminilor si cromatica lor evidentiind (incomplet, pe alocuri) contururi ale personajelor aflate intr-o continua miscare. Asta in conditiile in care unul dintre atuurile incontestabile ale Tamarei este excelenta pregatire fizica, semn evident ca talentul se cere mereu dublat de munca, de efort fizic.

Concluzionand, "Ce formidabila harababura... verbala" isi depaseste conditia de "atelier teatral", devenind spectacol exemplificator pentru ceea ce inseamna abordare de text si executie actoriceasca.