Flacara Iasului - Amintiri din Haiti

Benoit VITSE

Amintiri din Haiti

Autor: Benoit VITSE

Data publicarii: 22/01/2010

Nu-i voi putea multumi niciodata lui Paul Lévy, fost director al Institutului Francez din Port-au-Prince, pentru invitatiile pe care mi le-a facut in Haiti. Acolo am putut sa lucrez cu actori si sa particip de doua ori la festivalul de teatru „Quatre Chemins". Pastrez amintirea unei experiente surprinzatoare si exaltante. Cand am fost acolo pentru prima oara, in 2004, situatia era dificila. La aeroport am vazut o tablita deasupra unei caldari cu nisip, pe care era scris: „Trebuie sa va descarcati arma aici". Iar pe usile intrarilor in banci puteai citi: „Accesul cu arme strict interzis". In timpul noptii se auzeau in mod curent focuri de arme. Iar ca sa poti ajunge la celalalt capat al orasului trebuia sa ceri informatii despre traseele posibile. Riscul rapirilor si al luarii de ostatici era imens. Rapirile reprezentau un comert fructuos. Doar cateva strazi in centrul orasului erau accesibile. Daca doream sa ne indepartam, o faceam pe propria noastra raspundere. Cu toate acestea, oamenii de pe strada erau foarte draguti cu noi. Sa organizezi spectacole in aceste conditii era o adevarata aventura. In pofida acestui fapt, in 2006 si 2007, organizatorii au deschis festivalul cu o parada ce traversa orasul. Autoritatile erau impotriva acestei initiative. Dar totul s-a petrecut fara incidente, iar cortegiul, ce numara initial cateva sute de persoane, a revenit la Institutul Francez cu cateva mii de tineri in plus, toti peste masura de incantati. Am avut ocazia sa calatoresc si in provincie si sa constat cat de greu se circula si cat de dificila este viata prin acele locuri. Un drum era impracticabil din cauza unui val urias de noroi, iar un om incerca sa-l curete cu o lopata. Ca sa te lase sa treci, percepea o taxa ce trebuia platita pe loc.

Imi amintesc si de felul in care au fost primite piesele pe care le-am jucat in aer liber; o multime de oameni prezenti, un public fantastic, avand in vedere faptul ca multi dintre ei isi riscau viata intorcandu-se acasa seara la ore tarzii. Actorii m-au impresionat prin talentul lor (unii dintre ei au fost invitati in Europa), dar si prin capacitatea de a face abstractie de toate problemele. Le admiram vitalitatea si dorinta de a ramane in Haiti pentru a-si servi tara prin arta.

In anii urmatori, situatia s-a ameliorat mult. Securitatea fusese restabilita in majoritatea cartierelor orasului. De fapt, dupa parerea tuturor, tara se restabilea lent, dar constant, si asta in toate domeniile. Si iata ca acest cutremur, care ne-a bulversat mai mult decat orice, a ras tot. Desigur, a trebuit ca un om al Bisericii, in voga in SUA, sa explice ca seismul devastator este o consecinta a unui „pact cu Diavolul" pe care haitienii l-ar fi incheiat acum doua secole pentru a se debarasa de francezi.

Oameni aplecati

si apa infecta

popor ce se ingramadeste

ca pentru a-si cere iertare

pentru ca exista

Pe un perete alb

cu litere de sange:

„Haiti isi intinde bratele

si cere indurare".

Priviri pline de-ntelesuri

un ochi ce te sfideaza

iar altul ce te invita