Apa ca un bivol negru

Nu stiu cum naiba se face dar, desi are acelasi climat, in linii mari, de la ultima mare glaciatiune incoace, Romania, ma rog, noi, romanii, sintem mereu luati pe nepregatite de orice fenomen natural ritmic si regulat de felul sau. Prima zapada ne ia prin surprindere, canicula la fel, iar despre marile ploi si inundatiile aferente, ce sa mai spun? Sunt o adevarata surpriza. Si asta de cel putin 40 de ani incoace, de la marele potop din 1970. Sigur, inundatiile au si dezavantajul ca nu se produc chiar atit de regulat, mai sarind cite un an, asa ca e aproape firesc sa ne ia pe nepregatite! Nebunia este insa alta - oricite pagube umane si materiale ar face inundatiile, oricite gospodarii ar fi distruse, oricite persoane ar fi temporar stramutate, desi ne iau prin surprindere, inundatiile nu sint mai putin dorite si asteptate cu nerabdare.

Mai intii, de catre politruci, desigur, care au astfel ocazia sa-si manifeste generozitatea si grija fata de om. Ca si ceilalti politruci inaintea lor, cei de astazi, cum vine „apa ca un bivol negru", cum suna titlul filmului despre inundatiile de acum patru decenii, cei de astazi intra in trepidatie, daca nu chiar in fibrilatie. Presedintele pleaca sa se sfadeasca cu babele, ba chiar si cu sinistrati mai juni, premierul isi expune bicepsii si isi umfla pectoralii, bagind nisip cu lopata in sacii de protectie, d-na Udrea face turism acvatic si da pantofi cu tocuri la tot cartierul, pardon, la toate doamnele sinistrate, primarii se baga in seama, iar presedintii de judete isi baga pixul in ea de viata! Daca ne imaginam insa ca inundatiile sunt doar prilej de bilci, ne inselam cu asupra de masura. Ele sint mai ales unul din cele mai stralucite mijloace sifonare a banului public.

Iata, nici o lucrare hidrotehnica efectuata dupa un rind de inundatii nu rezista la rindul urmator, asa ca, in loc sa fie bagati in puscarie cei care au lucrat de mintuiala, drept pedeapsa mai primesc o comanda cu dedicatie - sa mai incerce o data, poate de data asta iese lozul cistigator, de parca ar fi vorba de loz in plic, nu se soarta unor oameni si a bunurilor lor, agonisite fie intr-o viata de om, cind e vorba de debut in cariera de sinistrat, fie intre un rind de ape si urmatorul, in cazul sinistratilor cu experienta, daca nu, adesea, de vocatie! Dupa inundatiile din 2008, premierul de atunci a inclus in bugetul pe anul urmator circa 10 milioane de euro pentru lucrari hidrotehnice, deci consolidari de diguri si diguri noi, regularizari de cursuri de apa etc. Cum a venit la putere noul premier, cum a schimbat destinatia banilor spre constructia salilor de sport! De ce? Pentru ca noile firme clientelare la asta se pricepeau, probabil! Cum romanii sint impartiali, firmele care au construit salile de sport ale echipei Nastase-Mitrea s-au apucat sa le construiasca si pe cele ale echipei succesoare, Boc-Udrea. Bun, dar ma intreb - nu era mai bine sa construiasca in sate bazine de inot? Macar se obisnuiau bietii sateni cu apele, macar invatau sa inoate!

Acum, ca sa fim clari - cita vreme vor fi o importanta sursa de deturnat si sifonat banii publici, inundatiile nu ne vor ocoli, ba din contra, ma intreb daca bravii nostri politruci, laolalta cu clientela lor economica, nu vor gasi vreun mijloc de stimulare, de provocare artificiala a lor. Si cum si noi am inceput sa ne obisnuim cu fenomenul, abia le vom astepta, daca nu pentru ajutoare, atunci macar ca sa auzim glasul furios al presedintelui, sa admiram musculatura de efeb a premierului ori sa pindim, pe sub fusta populara, picioarele d-nei Udrea! Pina la urma, e misto la bilci! Chiar daca se mai lasa cu morti si suferinta. Dar ce, ultima editia a Cenaclului Flacara, bilciul acelor vremi, nu s-a lasat cu morti si raniti?! Vorba poetului: „Iar noi locului ne tinem/ Cum am fost asa raminem!".