Asumarea, motiunile si micile paradoxe politice

Guvernul d-lor Basescu si Boc, ca nu prea stiu care e premierul de facto, si-a asumat raspunderea pe legile stringerii curelei, urmeaza depunerea motiunilor de cenzura initiate de PSD si sustinute de intreaga opozitie, dar nu prea se poate evalua ce se va intimpla pina la urma. In logica pur aritmetica, ne putem astepta ca legile sa treaca, deci motiunea - sau motiunile! - sa cada, pentru ca fostii „independenti" au anuntat abtinerea de la vot, doar ca nu putem recurge doar la simpla aritmetica pentru a ne da seama ce se va intimpla. Situatia este foarte mult incurcata de conflictul dintre interesele politice reale, de scurta distanta, dar mai ales de durata, ale partenerilor la jocul politic.

Strict politic judecind lucrurile, interesul de termen scurt al PDL si al UDMR este sa inregistreze un succes la discutarea motiunilor, iar interesul PSD, PNL si cine-o mai reprezenta opozitia este ca demersul de contestare a guvernului sa aiba succes. Daca privim insa lucrurile pe termen ceva mai lung, din perspectiva viitoarelor alegeri, vedem ca nimic nu mai este atit de sigur. Abordind astfel problema este limpede ca interesul PDL/UDMR este ca motiunea sa treaca, iar al PSD/PNL ca aceasta sa cada! Prin urmare, este greu de estimat citi dintre parlamentarii puterii vor, ca sa spun asa, „trada" si citi dintre parlamentarii opozitiei vor face acelasi lucru. Oricum, dintre toti actorii jocului politic, presedintele este singurul pe care il doare exact in basca de ceea ce se va intimpla. Pe de o parte, si-a epuizat mandatele constitutionale, pe de alta, desi a anuntat masurile de austeritate, a avut grija sa ne dea de veste ca, daca masurile esueaza, singur guvernul este de vina, in sfirsit, pentru ca, dupa succesele fulminante obtinute in lupta cu coruptia si cu mostenirea comunista, ca sa nu mai vorbim despre setea inepuizabila de putere si de puzderie de gafe, nu are as mai face griji in ce priveste incadrarea dumisale in istorie patriei. La asa nu, de buna seama!

Bun, asa arata lucrurile din punct de vedere politic si exclusiv dinspre interesul actorilor politici. Dar din punctul nostru de vedere? La prima vedere, am fi tentati sa spunem ca nu conteaza, ca ori cu unii ori cu altii tot un drac e. Si ar fi adevarat. La o privire mai atenta insa, e limpede ca interesul nostru este ca motiunea sa treaca si cel de-al patrulea guvern Boc, absolut incapabil de vreo masura de relansare a dezvoltarii, sa se duca naibii. Nu e mai putin adevarat ca n-ar fi o mare realizare nici daca presedintele ar numi un premier din partea opozitiei. „Programele" de iesire din criza ale PSD ori PNL nu mi se par in substanta lor esential mai bune decit cele ale bietului domn Boc si ale acolitilor dumisale. La drept vorbind, desi nu inca sub forma unui program definitivat, singurele masuri de reforma care trec de lungul nasului austeritatii, vizind efectiv si relansarea economica, mi se par cele formulate public de dl. Varujan Pambuccian, deputatul armenilor: eliminarea impozitului forfetar, care a decapitat in masa firmele mici, reducerea cotei unice la 4%, cresterea TVA la 24%, deci masuri care sa conduca la cresterea neinflationista a veniturilor, la stimularea acumularii si a reinvestirii. Cum nu-l vad pe dl. Pambuccian nominalizat premier, il pot totusi vedea ministru de finante intr-un guvern de tehnocrati, care sa aiba drept mandat combaterea crizei si organizarea alegerilor viitoare - care ar trebui sa fie la termen. Partidele, toate, ar scapa de povara scoaterii tarii din criza, iar noi am scapa de povara si mai mare a incompetentei lor, ce tinde sa se cronicizeze. In perioada cu pricina, ar avea vreme si sa se mai epureze antropologic, ca put rau, si sa se mai recicleze la nivel de expertiza, s-o poata lua de la capat de la, totusi, alt nivel...