Ce-avem si ce nu

Chiar privind din ce in ce mai rar la televizor, incerc o senzatie pe care, raportat la politica, am mai avut-o la mijloc de 2000 ori de 2004, adica la finalul guvernarilor CDR si, respectiv, PSD. E o senzatie de sastisire, chiar daca actualul guvern de coalitie nici macar n-a apuca a se invechi. Si asta pentru ca personajele de prim plan sunt aceleasi, de vreo cinci ani incoace. Avem, in capul listei, un presedinte care, probabil, nici el nu se mai crede pe sine atunci cand se aude vorbind, tocmai pentru ca, de-a lungul acestui mandat ce se-apropie de capat, n-a lasat in urma decat vorbe. Mai avem niste fufe care se joaca de-a ministrul, o joaca platita din bani publici si asistata de o nesimtire fara margini. Avem politica de centura - pentru ca acesta-i nivelul politicienilor, nu pot mai mult de politica de mahala si mistocareala ieftina - pe care se plimba, nestingheriti, si guzganii rozalii, si baronii agramati, si fatucile prezidentiale, dar si intelectualii fundamentalisti. Avem trei principali candidati pentru cea mai inalta functie in stat care ma fac, de fiecare data cand ii vad, sa-ncerc sa-mi scot din cap falsitatea exercitiului democratic al votului. Avem trei partide importante care sunt de-a valma, fiind lipsite de orice croi ideologic si absorbite, pana-n cel mai mic catun in care sunt reprezentate, de interesele tribale. Avem, desigur, si criza, chiar daca aceasta e cu greu tinuta, inca, in frau, din ratiuni electorale. Mai avem, peste toate acestea, oameni care sunt si acum gata sa se lase adunati in tarcuri, precum oile, pentru a fi apoi „eliberati" sa ia urma „pastorilor" luminati care-i momesc in cel mai desantat stil populist. Nu avem nicio directie, dar avem aceeasi vointa nebuna de a ne lasa prostiti. Si de a merge paralel cu o istorie reala, pentru a ne afunda intr-una ciclica, in contextul careia ajungem sa gandim ca salvarea ar putea veni la urmatorul moment electoral. O salvare musai personalizata, gratie unei proiectii voievodale pe care mentalul colectiv o tot recupereaza din trecut, dar niciodata confirmata, din simplul motiv ca asa ceva nu exista. E, de altfel, ceea ce nu vom avea vreodata, oricat s-ar da politicienii cu fundul de pamant spre a ne convinge ca iluzia e realitate.