Calin CIOBOTARI
A binevoit sa se nasca prin 1979, sa faca un liceu anonim pe undeva prin judetul Suceava, apoi sa umble dupa Adevar, Bine, Frumos si alti cai verzi pe pereti la Facultatea de Filosofie din Iasi. A mai facut un masterat si alte cateva chestii care nu-i folosesc la nimic. Pentru ca nu a fost pus prea mult la treaba, a avut timp sa se prosteasca in continuare, producand o serie de carti (proza, dramaturgie, publicistica), dintre care una aparuta la Editura Polirom („ssst! Generalul viseaza…”). In 2008, pe scena Teatrului National Iasi i s-a montat piesa „Iov si salubrizarea”. Cartea de munca o are la Muzeul Literaturii Romane Iasi (redactor la revista „Dacia literara”). Mai ia bani de pe la „Flacara Iasului” si de pe la doua servicii secrete. E insurat de mai bine de sapte ani si, in consecinta, are o viziune negativista asupra existentei. Cam atat, deocamdata…
|
Ce sa caute - un Carlan in Copou Autor: Calin CIOBOTARI Data publicarii: 23/10/2008 Un' te duci tu mielule? Intotdeauna numitul Carlan Dan m-a amuzat. Nu l-am putut lua in serios niciodata. I-am urmarit adesea luarile de pozitie, declaratiile, aparitiile publice si mi s-a parut, de fiecare data, ca are ceva din aerul giumbuslesc al unui clown, care si-a propus cu tot dinadinsul sa devina june prim. Centrale termice la fiecare bloc din Iasi, tombole, fasole cu ciolan, amenintari cu dosare securistice si cate si mai cate - toate acestea, elemente de recuzita pentru nastrusnicele si interminabilele campanii pe care le tot scoate din jobenul propriei sale neputinte. De un timp, insa, Dan Carlan a incetat sa fie amuzant. Acum inspira mila. Scrie pe bloguri ode pentru mama, isi povesteste accidentele rutiere, vrea sa fie perceput in sublima si inexistenta-i candoare umana. Profilul de etern perdant pe care crudul destin si "oamenii rai" i l-au confectionat, cosmarurile trecutului, incertitudinile viitorului, pierderea sprijinului din propriul partid, mina de om abatut pe care in ciuda rictusurilor zambite o are in ultima vreme, toate acestea te fac sa izbucnesti in lacrimi. Si acum, colac peste pupaza, partidul sau, ma rog, ce a mai ramas din partid, l-a trimis la inaintare, carne de tun ambalata in desarta speranta, in cel mai complicat colegiu: Copou - Centru. Nu, nu pentru Senat, e-hei!, astea-s vremuri de glorie, ci pentru Camera Deputatilor. Decizie mai neinspirata nici ca se putea, pentru cel caruia, nu cu multa vreme in urma, partenerul politic si profesorul universitar Dumitru Oprea ii acorda, public si fara ezitari, nota 2. Intre profesorul Camelia Gavrila si doctorul Tudor Ciuhodaru, personajul tragi-comic Carlan seamana cu un copil care nu si-a facut lectiile, a baut prea multa apa de la chiuveta, iar acum il doare burtica. Ce sa caute-un Carlan pe Copou, unde s-a mai pomenit asa ceva? Ciudata si sinucigasa optiune... Ciudat si sinucigas "parteneriat" cu propriul partid... E previzibila campania pe care o va duce in stilul propriu, stilul clownului ce incearca din rasputeri sa devina june prim. Agresivitate, trivialitati, promisiuni tot atat de valide precum existenta extraterestrilor, intoxicari, dezinformari, agitatie sterila, spume la gura, dosare care nu vor mai aparea niciodata, invaluiri si dezvaluiri, avalansa de verbe... Doar ca presupusa pavaza a papusarului de la Cotroceni si eternele atacuri pe la spate nu mai prostesc pe nimeni. Decredibilizat, inca in "perfuzii" dupa caftul primit de la Constantin Simirad, abandonat de PD-L si de bisnismanii cu sustinere traditionala, cu o imagine in sevraj, Dan Carlan incearca acum un nou sentiment: disperarea. Sentiment nobil in esenta sa, demn de tragediile grecesti, insa angoasant si cutremurator pentru viitorul unui politician fara perspective, un politician care extrage din tombola propriei sale existente politice loz necastigator dupa loz necastigator. |
Primaria Iasi
