Cuvinte si flori de gheata

Duminica dimineata priveam florile de gheata de pe ferestrele murdare ale tramvaiului 13. Le priveam si ma gandeam la cuvinte. E ciudat, dar te poti gandi la cuvinte ca la niste fiinte ce te impresoara, iti dau tarcoale sau iti amisuna urmele pasilor. Bunaoara, te poti gandi la un cuvant ca la o femeie, il poti dezbraca de sensuri (ori se dezbraca singur, intr-un fel de languros strip-tease semantic), ii poti spune un nedorit "adio!" si ti se pare atunci ca acel cuvant te priveste in ochi... Te poti gandi, apoi, la un cuvant ca la un razboinic cu care te lupti intr-un fel de turnir medieval, cautand sa-i strapungi platosa de consoane, sa-i infigi in inima pumnalele gandirii tale.

Exista, mi-am spus privind florile de gheata, o lume a cuvintelor, paralela cu a noastra, o lume in care cuvintele isi disputa suprematia, incercand, fara istov, sa ajunga in varf. Stiti, ca intr-un partid, un partid al cuvintelor, in fruntea caruia se perinda, rand pe rand, cuvinte la moda, cuvinte in trend, cuvinte proaspete, cuvinte sonore, cuvintele-lider ale unei limbi. Apoi, dupa un timp, inevitabil cad, se prabusesc in uitare, intr-un anonim si implacabil deces lingvistic.

Cuvintele sunt perfide, mi-am zis, zgariind cu unghia florile de gheata. Poarta masti, se travestesc, se joaca, se prostitueaza pe centura vreunei fraze rostite te miri unde, te miri cand... In lumea lor, quiproquo-urile sunt la ele acasa, farsele se tin lant, scenele se succed furibund. Si nu le mai stii, nu le mai cunosti cateodata, si-ti trebuie cate un semn, asa cum Penelopei i-a trebuit, asa cum lui Iov i-a trebuit, asa cum mie mi-a trebuit de atatea ori.

Adeseori, cuvintele seamana cu oamenii. Au sau nu caracter, sunt glaciale, sau, dimpotriva, fierbinti, sufera de singuratate, au spaime si nervi, dorinte si furii. Alteori le auzi cum torc a vis si a departe, a nevazut molatic in care te afunzi ca in niste pilote ample. Cateodata cuvintele se aglomereaza in jurul tau, intr-un formidabil ambuteiaj de litere, cateodata, din contra, te parasesc, lepadandu-te in ascutite taceri.

Priveam printre florile de gheata din tramvaiul 13. Cladirile imi apareau ca niste abrupte substantive, peste care pluteau cateva pasari-conjunctie. O carpa de cer se itea de printre niste blocuri, si mi-a venit sa mi-o pun in chip de fular. Doar ca a trebuit sa cobor...