Despre smerenie si mandrie

A sti sa te smeresti inseamna sa stii sa-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

A nu vietui in simplitate si smerenie, inseamna a cadea din partasia lui Hristos si implicit din viata vesnica.

Smerenia este semnul supremei pretuiri a lui Dumnezeu si a altora (Sf. Ioan Scararul).

Smerenia si celelalte harisme si lucrari ale ei, sunt darul lui Dumnezeu, din care rasare nadejdea mantuirii noastre (Sf. Simeon Noul Teolog).

Smerita cugetare este o rugaciune neintrerupta (Sf. Maxim Marturisitorul).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se arata Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scararul).

Daca vrei sa dobandesti adevarata smerenie, deprinde-te sa rabzi barbateste ocarile aduse de altii (Avva Serapion).

Smerita cugetare o arata nu acela care se ticaloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreaza dragostea fata de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie ii amaraste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).

Cu cat mai inalt vrei sa ridici edificiul virtutii, cu atat trebuie sa sapi mai adanc temelia smereniei (Fericitul Augustin).

Daca crinii cresc mai cu seama in vai, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Prin smerenie dobandesti iertarea pacatelor, pentru ca ea te elibereaza de mandria care te opreste sa simti trebuinta iertarii si s-o ceri cu toata staruinta (Sf. Varsanufie si Ioan).

Mandria este mama tuturor viciilor (Sf. Isaac Sirul).

Mandria este lipsa cunoasterii de Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).

Mandria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne incredem in noi insine si sa ne inaltam impotriva oamenilor (Talasie Libianul).

Toate pacatele sunt urate inaintea lui Dumnezeu, dar cel mai uracios pacat este mandria (Sf. Antonie cel Mare).

Cata vreme porti in tine un cuget mandru, increzandu-te in tine si in faptele tale, nu vei putea sa te ridici deasupra patimilor si sa scapi de intinarea cugetarilor patimase (Sf. Nichita Stithatul).

Pacatul mandriei darama sufletul in intregime si il surpa pana in temelii (Sf. Casian Romanul).

Mandria este incapatanare si invartosare in propria-ti izolare (Sf. Nichita Stithatul).

Mandria este iubirea de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu (Fer. Augustin).

Mandria izoleaza si prin aceasta alunga de la tine tot binele pe care l-ai facut (Sf. Varsanufie si Ioan).

Cel ce este plin de mandrie nu va dobandi niciodata harul smereniei, in lumina umilintei inimii, prin care se da lumina intelepciunii lui Dumnezeu (Sf. Nichita Stithatul).

Prin mandria noastra, noi Il facem pe Dumnezeu dusmanul nostru (Avva Isaia).

Aducandu-ne aminte necontenit de pacatele noastre, putem infrange cu usurinta mandria sufletului nostru (Sf. Ioan Gura de Aur).