Iata, noi, lasand toate ale noastre, am urmat Tie
Autor: Petronela Nistor
Data publicarii: 09/12/2009
Si aduceau la El si pruncii, ca sa Se atinga de ei. Iar ucenicii, vazand, ii certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicand: Lasati copii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci imparatia lui Dumnezeu este a unora ca acestia. Adevarat graiesc voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iata, noi, lasand toate ale noastre, am urmat Tie. Si El le-a zis: Adevarat graiesc voua: Nu este nici unul care a lasat casa, sau femeie, sau frati, sau parinti, sau copii, pentru imparatia lui Dumnezeu, si sa nu ia cu mult mai mult in vremea aceasta, iar in veacul ce va sa vina, viata vesnica. (Luca 18, 15-17; 26-30)
Episodul prezentat de Sfantul Evanghelist Luca relateaza despre binecuvantarea pruncilor si prezentarea lor de catre Domnul drept modele pentru cei care vor sa dobandeasca Imparatia lui Dumnezeu: „caci cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea." Auzind Sfintii Apostoli cele spuse de Iisus, s-au mirat, zicand: „Dar cine poate sa se mantuiasca?". In versetele urmatoare fiind vorba despre primejdia bogatiei, Apostolii gandeau in sinea lor: daca cei avuti, care aveau posibilitatea sa indeplineasca toate cele poruncite de legea mozaica, numai cu mare greutate se pot mantui, iar cei saraci, neavand posibilitati materiale, nu pot implini Legea, cine se mai poate mantui? Atunci, Iisus i-a asigurat, zicand: „daca la oameni aceasta este cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta" Deci, Dumnezeu poate sa-i mantuiasca si pe unii si pe altii, cu o singura conditie: „Sa creada in El. Insufletit de raspunsul lui Iisus, Petru se intereseaza de rasplata pe care o vor primi cei care, „lasand toate ale noastre, am urmat Tie?"Domnul ii asigura ca lepadarea lor de toate cele lumesti si urmarea Lui nu va ramane nerasplatita, caci „nu este nici unul care a lasat casa, sau femeie, sau frati, sau parinti, sau copii, pentru imparatia lui Dumnezeu, si sa nu ia cu mult mai mult in vremea aceasta, iar in veacul ce va sa vina, viata vesnica". Rasplata va fi deci de doua feluri. Una pe pamant, in aceasta viata, constand in bunuri spirituale, capabile sa aduca sufletului mai multa bucurie decat cele materiale si una in viata de dupa moarte, si anume prietenia vesnica a sufletului cu Dumnezeu.