Daniel SANDRU
Absolvent de Filosofie (sef de promotie, 1999) si stiinte Politice (2001) in cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi.
A fost bursier Erasmus in stiinte Politice la Universiteit Utrecht, Olanda (1999).
In prezent, este lector universitar la Facultatea de stiinte Politice si Administrative a Universitatii „Petre Andrei” din Iasi, unde preda cursuri de Teorie politica si Sociologia opiniei publice si analiza electorala, si pregateste un doctorat cu tema „Valente epistemologice ale conceptului de ideologie” in cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi.
Este coautor al lucrarii „Concepte si modele in stiinta politica”, aparuta la Editura Cantes din Iasi (2001), precum si autor al mai multor studii de specialitate, publicate in reviste si volume colective.
In jurnalism, a debutat la „Opinia studenteasca”, ca redactor-sef al seriei noi (1998). Din 2001, scrie comentarii pentru „Flacara Iasului”, fiind in prezent colaborator la alte doua cotidiane locale si co-realizator al emisiunii „Polemici cordiale” de la Radio Iasi.
|
Politica la pachet Iluzia presedintelui independent Autor: Daniel Sandru Data publicarii: 31/08/2009 Discutia legata de tulburarea apelor din campania pentru prezidentialele de anul acesta de catre actualul primar al Bucurestilor, Sorin Oprescu, e pe cale sa inceapa. Va curge multa cerneala pe tema candidaturii sale, se vor emite sute de pareri pe la televiziuni, iar mediul online va fierbe. Toate bune, spatiul public e unul al dezbaterii, chiar si atunci cand se dezbat anumite teme care, in realitate, n-au decat o calitate second-hand. Daca va fi sau nu ca Sorin Oprescu sa candideze, daca are el sanse - in cazul in care va lua drumul Cotroceniului - sa castige au ba sunt astfel de teme, de este sa le raportam la o chestiune ce mi se pare mai importanta. Este vorba despre posibilitatea de a avea un presedinte independent, chiar in conditiile in care, formal, actuala Constitutie stipuleaza acest lucru. Cum e deja anuntat prin titlul acestui comentariu, independenta prezidentiala imi pare a fi, in cadrul actualului sistem politic romanesc, nimic altceva decat o iluzie. N-are sens sa intram in detalii cu privire la candidaturile independente, chiar daca Sorin Oprescu a castigat pe acest "val" Primaria Capitalei si chiar daca acest tip de pacaleala politica ar putea sa tina si in eventualitatea candidaturii sale pentru prima functie in stat. Problema este, din punctul meu de vedere, daca presedintele, oricare ar fi acela, poate fi realmente independent. Poate sa scape el, totalmente, de influenta politica a partidelor (acelea care, cel putin teoretic, se constituie in elementele fundamentale ale oricarui sistem politic democratic)? Poate fi el independent de informatiile furnizate de serviciile secrete, conduse de oameni care sunt aburcati acolo pe criterii politice (si ma grabesc sa spun ca, intr-o democratie, controlul civil al structurilor militare e o necesitate)? Poate fi el independent de subiectivitatea deciziilor, aceea care intervine in orice act uman? Se poate el "extrage" din contextul politico-militar international? Sa fim seriosi, ca alegatori, incercand sa raspundem unor atari intrebari ori altora de acelasi tip. Si s-ar putea ca apoi sa ne dam seama ca nu iluzia independentei este raspunsul la intrebarea privind tipul de presedinte (sau, mai general, de politician) de care are nevoie sistemul politic romanesc, ci luarea si asumarea deciziilor politice in conformitate cu interesul public, ca urmare a dezbaterii (iar nu a impunerii) si prin implicarea in acest efort a tuturor structurilor statului, in deplin caracter democratic si constitutional. |
Primaria Iasi
