Insula lui Ioanid, sporurile artistilor si Fondul Monetar

(Scrisoare deschisa mai-marilor finantisti de aici si, mai ales, de pretutindeni)

Va adresez aceasta scrisoare des­chisa in numele artistilor de aici si de oriunde. Sintem, cum stiti, o comunitate marginala, intr-o lume dominata, condusa, disciplinata, adusa la raport in fiecare zi de economisti, politicieni si militari. Persoane fragile, fara simt de adaptare, problematice, dilematice, in dezacord cu sinele si cu preajma lor, pricinoase, circotase, avind in cont doar valoarea, simbolica, desigur, a vietii interioare - artis­tii clipesc mirati la criza iscata din senin si asteapta, pare-se resem­nati, ghilotina zilei de miine. Din cind in cind se rascoala si atunci trezesc zimbete cu subinteles la incruntatii din jur.

Pe aici, in ultimii ani, parca anticipind criza si toate ale sale, un poet, Ioanid Romanescu, cerea Gu­vernului roman, la inceputul anilor '90, o insula pentru artisti, cit mai departe si cit mai singura, intr-unul din oceanele planetei; acolo, ei, numai ei, urmau sa se organizeze, sa supravietuiasca, creind un fel de stat al lor care va fi avut drept principiu de baza neascultarea de vreo autoritate si, deci, neplata taxelor, impozitelor, fumaritului, dijmelor, spagii. Singura obligatie era sa fie exercitarea profesiei si punerea talentului in folosul noii comunitati: adica, sa scrie, sa ci­teasca, sa joace teatru, sa cinte, sa picteze, sa evolueze la trapez, sa sculpteze, sa danseze, traiul asigurindu-se prin troc: cineva ar fi primit un text in schimbul unui tablou, altcineva ar fi ascultat muzica in schimbul unui spectacol de teatru, iar, din cind in cind, fiecare putea minca un mar din Pomul Cunoasterii.

Fiind atunci, ca si acum, sub parinteasca dumneavoastra supraveghere, statul roman n-a putut cumpara acea insula ca sa scape de noi si viceversa: am ramas cu totii aici si se stie ce-a urmat: am ris si plins, am votat si ne-am amuzat scrisnit de comicii vestiti ai micului ecran, seara de seara, ascultind tot felul de dragalasenii - gen: ce-o sa fie, ce-o sa fie (daca ma votati), o sa ploua cu scrumbie -, am dansat pe ale vietii valuri si mari carnavaluri. De insula lui Ioanid am uitat, ca si de indemnul sau care urma sa devina brand-ul noii comunitati: "Traiasca poezia si marii visatori! O mie de ani cantece!"

Uitata raminea insula poetului daca n-am fi tresarit la aflarea vestii ca ne-au luat-o, ca de obicei, al­tii inainte. Asa se face ca australienii din statul Queensland, aflind despre esecul solicitarii noastre, au preluat ideea si au pus la cale o banoasa afacere: au scos la licitatie slujba de administrator al uneia din puzderia de insule nelocuite, singuratice - exact cum ne doream noi! - din preajma Marii Bariere de Corali si, in finalul unei ample campanii de marketing, job-ul a fost adjudecat de un britanic. Iata ce ne spune Reuters: "Ben Southall, in virsta de 34 de ani, a fost desemnat cistigator dintre 16 finalisti, alesi, la rindul lor, din cei aproape 35.000 de participanti la concursul organizat de Departamentul Turismului din statul australian Queensland. Fisa postului pe care tinarul il va ocupa pentru urmatoarele sase luni de zile include sarcini precum explorarea Insulei Hamilton si promovarea acesteia prin intermediul blogurilor, fotografiilor, inre­gistrarilor video si interviurilor. Toate acestea pentru un salariu cumulat de 150.000 de dolari australieni (110.000 de dolari americani). «Este o onoare extrema si sper sa corespund asteptarilor», a declarat administratorul care isi va prelua atributiile incepand cu data de 1 iulie. El va fi insotit in paradisul de care va avea grija timp de ju­matate de an de prietena sa canadianca". Si ca sa ne faca invidiosi pa­na la capat, Departamentul Turismului din Queensland a anuntat ca a cheltuit 1,7 milioane de dolari americani pe campania de promovare a concursului, dar a obtinut un profit de aproape 110 milioane de dolari de pe urma notorietatii globale de care s-a bucurat competitia. Astfel s-a risipit visul nostru, insula poetului a fost dobindita de altii, am pierdut o sacosa cu bani. Fie si-asa, ce-am avut si ce-am pierdut, la cite vise surpate si afaceri ratate se aduna, zilnic, in contul artistilor: unde merge mia, merge si suta.

Ne-am fi resemnat definitiv si am fi uitat pentru totdeauna insula lui Ioanid daca nu apareau oamenii crizei care ne spun ca avem prea multe sporuri, iar dreptul de autor, pe hartie cel mai adesea, e caduc si, poate, primejdios pentru echilibrul si asa tulburat al economiei nationale, mondiale si galactice. Tot mai bine era sa fie pe insula, intrucit acolo se preve­deau o multime de sporuri. Acum va trebui sa le negociem cu domniile voastre. Iata lista inca necompleta a sporurilor pentru artisti, pe care va rugam sa o analizati:

- sporul de munca grea, de vechime, toxicitate si rabdare

- de viata, de moarte, confuzie, tacere, furt si recuperare

- de visare, speranta, celebritate si anonimat

- de vint, luna, ploaie si plumb

- de flori, codri argintii, lac si neguri

- de dragoste, lumina, intuneric, trecut si viitor

- de seara pe deal, furtuna si mare

- de suflet, absint, tigara, hirtie, cafea, praf de sub scena

- de cer, lebada, nori, stele, frunze si lacrima

- de frig, femeie, uitare, lume si gutui japonez

- de intrebare si raspuns, de iarna-vara-primavara-toamna

- de lauda vietii, scris, citit, cintat, dansat, pictat

Vom completa lista acestor sporuri in timpul negocierilor pe care, nu ma indoiesc, le veti deschide deindata. Sau ne veti oferi insula poetului fara administrator, artistii sa-si (re)gaseasca Inceputul pe care il cauta in toata viata lor, iar dumneavoastra sa scapati de noi. Traiasca poezia si marii visatori! O mie de ani cintece!