Interviu Petre Roman: Acum sunt furios pentru declasarea politicii, care isi propune sa pacaleasca oamenii

Petre Roman afirma, intr-un interviu pentru MEDIAFAX, ca generatiile care s-au nascut dupa Revolutie trebuie sa retina ca acest eveniment a avut ca motivatie libertatea, ca este poate cel mai frumos simbol, mit, legenda dar si ca, 20 de ani mai tarziu, se simte furios pentru degradarea politica. Prezentam integral interviul acordat de Petre Roman.

Reporter: E o generatie perfect functionala acum de oameni care erau fie foarte mici fie nenascuti la Revolutie. Oameni care au crescut auzind foarte multe date contradictorii despre Revolutie. De ce au aparut aceste contradictii?

Petre Roman: Contradictiile acestea au aparut. Desi imi pare foarte rau ca au aparut, ele aveau totusi un temei. Si anume ca evenimentele pe care noi le consideram ca Revolutie fiindca au produs o schimbare totala, radicala si brutala, foarte rapida, aproape instantanee, au fost facute de oameni care au avut curajul sa iasa in strada si de popor pur si simplu. Chestiunea insa este ca, imediat dupa aceea, in prima forma de putere care s-a instaurat, au aparut prea multi dintre oamenii fostului regim...oameni care fusesera in vechiul regim, care ocupasera anumite functii in regimul comunist, ba chiar si securisti, care pe fagasul acesta al vidului de putere care s-a creat si cu Iliescu care, dintr-un reflex politic foarte abil, s-a bizuit pe oamenii pe care ii cunostea, deci care erau neaparat din vechea structura, s-a creat o imagine oarecum de confiscare a Revolutiei. Lucrurile nu stateau asa. O dovada ca nu stateau asa sunt eu insumi. Eu am ajuns prim-ministru mai ales prin legitimitatea revolutionara pe care o aveam. Si, ma rog, si fiindca eram cunoscut ca profesor, ca om de stiinta. Aveam in trecutul meu acei trei ani la doctorat in Franta. Cu alte cuvinte, aveam o desprindere de comunism. Si eram un om stimat si de studenti si de mediile academice.

R.: Se vor limpezi lucrurile? Vor disparea aceste contradictii? Va exista la un moment dat o parere unitara despre ceea ce a insemnat Revolutia?

P.R.: Eu cred ca lucrurile s-au limpezit in ceea ce priveste desfasurarea Revolutiei in tot ceea ce priveste prabusirea regimului Ceausescu, plecarea lui Ceausescu si prabusirea intregului esafodaj al institutiilor. In privinta aceasta cred ca lucrurile sunt lamurite. Eu cred ca nu se mai vorbeste astazi de vreo contestare a Revolutiei. Dar ceea ce ramane neclar este aceasta chestiune: a fost recuperata Revolutia de catre cei din vechiul regim? Si a fost recuperata de ei intr-o anumita masura fiindca am avut doua momente foarte urate: 13-15 iunie si septembrie 1991 cand un Guvern legitim si care se bucura de mare incredere a fost eliminat printr-un puci bolsevic - pentru ca asta a fost in septembrie 1991.

Prin urmare, se poate vorbi despre faptul ca linia a doua - adica oamenii care au fost ai vechiului regim - au ramas, s-au infiltrat foarte bine. Si asta a fost posibil tocmai din cauza ca regimul s-a prabusit instantaneu. In decurs de cateva ore - asta o sa va fie greu sa intelegeti - in decurs de cateva ore, toate institutiile statului au disparut. Toate. Nimeni nu mai accepta vreo referinta la aceste institutii. Deci toti, dintr-o data, inclusiv cei care au fost lingaii lui Ceausescu - au devenit anti-ceausisti. Pentru ca era foarte simplu.

Am avut spre exemplu o situatie care nu era deloc comoda. Si anume, in primul Parlament liber ales al Romaniei a fost ales ca presedinte al Senatului Romaniei un vechi comunist, Barladeanu, si ca presedinte al Camerei Deputatilor, un vechi comunist, Dan Martian. Sigur ca asta a creat o problema. Eu am devenit prim-ministru si la cererea acelora care erau clar separati de comunisti - disidentii, revolutionarii - eu am devenit prim-ministru cu conditia sa nu fiu angajat politic. Si eu, pana la alegerile din mai 1991, n-am fost angajat politic. Dupa aceea sigur ca am urmat , am fost inscris ca independent. Deci a fost un fel de colcaiala in care lupta politica, retelele fostului regim au fost prezente.

R.: Era imposibil de evitat ca fostii ceausisti sa devina parte din noua putere?

P.R.: Era imposibil. Cred ca era imposibil de evitat pentru ca aici in Romania l-am avut presedinte pe Iliescu. Iliescu era un om foarte popular din cauza ca se opusese lui Ceausescu si meritul lui este acela - eu am multe conturi pe care le-am reglat cu Iliescu, dar asta nu inseamna ca nu vad lucrurile asa cum sunt - el a avut un mare merit ca s-a opus lui Ceausescu in '71-'72, cand Ceausescu era foarte popular in Romania. Daca atunci s-ar fi organizat alegeri absolut libere, Ceausescu lua 90 la suta. El s-a opus lui Ceausescu pentru ca a vazut ce nebunie vine din partea lui Ceausescu. Si a avut curajul asta, altii n-au avut. Prin urmare, el a devenit un om foarte apreciat.

Or, in momentul '89, cand in Occident nimeni, absolut nimeni, nu credea ca se va prabusi sistemul comunist (...) in momentul acela, Iliescu, care fusese un ideal pentru Perestroika, a devenit un om in urma evenimentelor. El inca a jucat un rol bun in primele luni, fiind un foarte, foarte abil politician. A tinut echilibrul, avand energia necesara, doar ca s-a bizuit mult prea mult pe oamenii din vechiul regim, pe care-i cunostea, de altminteri.

Intr-o tara ca Cehoslovacia, unde a existat Havel - si acolo, oameni din retelele fostului partid comunist si ai Securitatii lor s-au infiltrat foarte bine. Nu mai era vorba de un Iliescu, fost comunist. Era vorba de Havel, marele disident. In Polonia, la fel. Deci, puterea acestor retele de a se infiltra in societate era foarte mare, si unul dintre motive - motivele trebuie discutate dintr-o analiza sociologica si, chiar, psihosociologica, dar unul dintre motive este acela al arhivelor securitatii - la noi si peste tot - care insemna o mare capacitate de santaj. Noi nici acum nu stim cati informatori a avut Securitatea. Probabil ca ziarist ai sentimentul ca arhivele de Securitate au fost desecretizate. (...)

R.In toata aceasta masa de fosti ceausisti deveniti anti-ceausisti, de oameni care aveau un background solid in materie de politic, dumneavoastra cum ati ajuns la Televiziune?

P.R.: La Televiziune am ajuns venind din Piata Revolutiei, de pe balcon, dupa fuga lui Ceausescu. Eu n-am fost la Televiziune.

R.: Acolo cum ati ajuns?

PR.: Acolo am ajuns... Sigur ca evenimentele declansate la Timisoara sunt evenimentele care declanseaza Revolutia. Acolo are loc prima represiune, 63 de oameni ucisi, foarte multi raniti ... Dar momentul care schimba complet datele problemei este, totusi, baricada, unde eu m-am dus de la Politehnica, dupa mitingul lui Ceausescu, atunci cand un prieten mi-a spus ca e o miscare la Inter, se face un fel de baricada si m-am dus.

Ce ma stapanea pe mine in momentul acela? Ma stapanea un sentiment de revolta totala, nu ma mai interesa altceva decat sa ma exprim, sa rabufnesc, sa dau afara. Era un rebel in stadiu pur. De multe ori m-am gandit cum eram. Nu se potriveste - dupa aceea am incercat sa judec obiectiv - nu se potriveste: profesor, cercetator si baricada. Nu prea se potrivea, dar uite ca...

R. Singur sau cu studenti la baricada?

P.R.: Nu. La baricada, singur. De altfel si asta este un element clar care arata caracterul absolut spontan, noi nu ne cunosteam, noi cei de la baricada. Absolut deloc. Ne-am regasit acolo, fiecare venind in felul lui. Nu se cunosteau dinainte. Practic, niciunii nu se cunosteau dinainte. Acolo, in focul luptei pentru baricada... acolo, si nici acolo nu ne-am cunoscut. Nu ne vorbeam pe nume. Ca nu ne stiam. Vorbeam: "ba, tu ala". Acolo, la baricada, e un lucru foarte important de spus.

Baricada a fost... a rezistat atat de mult cat a rezistat pentru ca erau acolo tineri, tineri de 15, 16 17 ani, care erau de o temeritate fara limite si in cateva randuri, cand au incercat sa strapunga baricada, s-au luptat asa, cum sa spun, la orice sacrificiu.

Ce era baricada asta? Imagini nu exista. Iata ce inseamna marile complicitati ale vechiului regim. Evident ca la baricada s-a filmat, incepand de la ora 12.00 - 1.00, pana cand baricada a fost pusa efectiv, pe la ora trei jumatate, si cat am rezistat noi, pana la unsprezece jumatate noaptea, toate filmarile care s-au facut nu exista nici astazi.

R.: De ce nu exista?

PR.: Pentru ca, probabil, cei mai multi au interes sa nu se vada ce se vedea.

R.: Dumneavoastra ati vazut. Ce s-a vazut acolo si acum nu putem vedea?

PR.: Nu, eu am fost acolo. Deci, in principal, cred ca ceea ce nu voiau sa se vada erau doua lucruri: in primul rand cordonul militar in care erau tot felul de oameni - politisti, securisti, militieni adica - si, bineinteles, Armata. Armata, ofiteri - astia apar si ei in aceste imagini, categoric. Evident ca oamenii astia n-au niciun interes sa... si toti cei care au dat ordine. De altfel, diversiunea care s-a creat dupa 22 decembrie despre asta vorbeste. Si, in al doilea rand, de asemenea, cei care circulau prin multime si erau, de fapt, tot agenti ai Securitatii. Aceste filme - am fost ministru, am ocupat in stat o multime de functii, am fost la putere, la un moment dat, intr-o echipa absolut necomunista, cea care a fost din '96 pana in 2000 - si totusi nu am pus mana pe aceste imagini.

Revin si spun: baricada era un sir de mese, scaune, bare, ce-am gasit pe acolo, si totusi au blocat circulatia, nu au putut sa ne dea la o parte pana nu au tras in noi cu gloante de razboi, la 23.35 din cate stiu eu. Si in momentul acela, din 82 cati stim noi ca eram la baricada, asta e o cifra confirmata de mai multi colegi de la baricada si in primul rand de Dan Iosif, Dumnezeu sa-l ierte. Din 82, 39 au fost ucisi.

R. Si totusi viata dumneavoastra s-a schimbat. Spuneti ca acel spirit rebel... care nu se potrivea

PR.: Nu se potrivea.. da, ca putea sa se incheie viata mea acolo. Puteam sa fiu intre cei 39.

R.: Dar nu s-a incheiat si, desi rebel, foarte putin timp dupa erati in CFSN. Cum s-a intamplat?

R: CFSN-ul s-a format in seara de 22 decembrie, dupa ce au inceput tirurile teroriste la Televiziune, la etajul 11. Cum s-a facut CFSN-ul asta? Ca aici foarte multi au speculat. Eu am fost acolo. Fiecare a dat nume. Nimeni n-a venit cu o lista. Noi am pus pe lista ce stiam. De exemplu am pus-o pe Doina Cornea, pe Laszlo Tokes, pe Mircea Dinescu, pe Ana Blandiana, pe Andrei Plesu... Ca ii stiam ca sunt oameni care se opusesera intr-un fel sau altul regimului. Pe urma ne-am pus pe noi, cei de la Baricada. Asa apare si Romeo Raicu, si Radu Silaghi si altii. Altii au venit cu alte nume, habar n-aveam cine erau. Si in acest CFSN format din 39 - finalmente, lista care s-a incheiat in seara aceea cu ideea ca oricum vor fi mult mai multi - din astia 39, 5 erau fosti comunisti. Adica, pot sa vi-i spun: erau Iliescu, Barladeanu, Corneliu Manescu, Brucan si Dan Martian. Prin urmare, despre ce complot este vorba? Am vazut cum s-a facut lista. Nu se poate vorbi despre asta. Se poate vorbi despre cei care au patruns in sfera puterii odata cu Iliescu.

R.Si acum, dupa 20 de ani, societatea romaneasca este asa cum v-ati imaginat-o atunci?

PR: Nu, nu e. De altminteri, e un lucru care m-a framantat tot timpul si inca ma doare, fiindca Revolutia romana a fost unul dintre cele mai importante evenimente in istoria Europei si intr-un fel in istoria lumii. A fost o schimbare de un radicalism exceptional, rar intalnit, cu o capacitate transformatoare extraordinara, pentru ca toate institutiile regimului comunist s-au schimbat in decurs de cateva ore.

In momentul in care eram pe balcon, pe celebrul balcon, si am spus cateva cuvinte de pe acel balcon, in fata mea erau peste 100.000 de oameni care au strigat "Alegeri libere!". Pai in momentul in care au strigat alegeri libere s-a terminat, gata, regimul comunist era mort si ingropat. (...) Romanii care au iesit in strada, intai la Timisoara si apoi la Bucuresti (...), imaginea pe care o proiectau ei pentru viitor - o imagine democratica - eu pot sa apreciez astazi ca era cu mult mai umanista, cu mult mai curata decat ce era si ce este acum democratia in Occident, nemaivorbind de cea din Romania. Fiindca sigur ca institutiile democratice si ale economiei de piata care sa faca sa functioneze o democratie nu functioneaza in Romania. Nu functioneaza in Occident, daramite in Romania. Adica in Romania avem, din pacate, mari dezechilibre, polarizari sociale grave si derapaje chiar...

R.: Daca ar fi sa se intoarca timpul v-ati duce din nou la Revolutie?

P.R.: Categoric. Motivatia evenimentelor si de la Timisoara si de la Bucuresti a fost libertatea. Mai e vreun roman astazi care sa fie de acord sa isi piarda libertatea? Nu cred. Prin urmare, as lua-o de la capat fara ezitare. Si daca cumva s-ar intampla in politica noastra de astazi ca cineva sa mai vrea sa-si aroge vreun drept de a incalca libertatea, as face la fel.

R. Trebuie sa va intreb, pentru ca este unul dintre lucrurile pe care le-am auzit constant cand am intrebat despre dumneavoastra, ce s-a intamplat cu puloverul? Am vazut ca joi (n.r. - la simpozionul pe tema Revolutiei) s-a transformat intr-un pulover mov...

PR: A fost intentionat ca m-am dus in puloverul acela joi. Puloverul (n.r. - rosu) il am. Nu m-am dus chiar cu el, joi, desi poate ca era bine sa ma duc. L-am mai purtat de cateva ori. Este bine-merci. Dar el este puloverul meu de prim-ministru, nu de revolutionar. In imaginile de la Revolutie, era un pulover dintr-asta de lana, facut la tara, crosetat. Tinea de cald. Era cu un fel de banderole albastre, el era culoarea aceea gri, tipica pentru puloverele crosetate manual, cum se fac ele la tara. Deci, puloverul acela este bine-merci si - un lucru important - il pot purta pentru ca am aceeasi greutate ca atunci .

R. Ce sa retina cei care n-au apucat sa traiasca acel moment?

PR.: Pai faptul ca Revolutia este extrem de importanta in istoria romana. Cred ca este poate cel mai frumos simbol, mit, legenda. Din pacate, a intervenit contestarea despre care am vorbit. Dar, parca, pe masura ce trece timpul, recuperam din imaginea frumoasa a felului in care ne-am cucerit libertatea, pentru ca despre asta a fost vorba.

R.: Din felul in care vorbiti pareti dezamagit de rolul pe care spuneti ca l-ati avut si de ceea ce s-a intamplat dupa aceea...

P.R.: Nu sunt dezamagit. Sunt furios in legatura cu degradarea politicii din Romania. Pentru asta sunt foarte furios. Pentru ca astazi sunt mult mai multi oameni carora nu le pasa nici cat negru sub unghie de problemele tarii . Nu le pasa decat de fundul lor....ca sa ma citezi...de interesul lor.

Dar nu pot vorbi despre dezamagire. Dezamagirea nu foloseste in politica la nimic. Un om politic dezamagit este mort si ingropat.

Dar sunt furios in legatura cu aceasta extraordinar de urata declasare a politicii care nu isi mai propune sa construiasca, sa faca bine, sa se ocupe de oameni... Doar sa-i pacaleasca. Si ii pacaleste la greu.