O "istorie" dialogata a Teatrului National Iasi

Luni, 15 martie, de la ora 17.00, la Sala Studio de la Universitatea de Arte "George Enescu", va avea loc lansarea volumului de interviuri "O "istorie" dialogata a Teatrului National Iasi", aparut la Editura "Princeps Edit", sub semnatura lui Calin Ciobotari.

Sub semnul imprevizibilului

Evenimentul, derulat in prezenta "personajelor" cartii, se deruleaza sub egida celor "150 de ani de invatamant artistic modern" ai Universitatii de Arte "George Enescu" si reprezinta, in acelasi timp, asa cum precizeaza autorul, "o reverenta simbolica facuta unei generatii de aur a teatrului romanesc". Mihaela Arsenescu Werner, Petru Ciubotaru, Emil Coseru, Cornelia Gheorghiu, Liviu Manoliu, Florin Mircea, Constantin Popa, Violeta Popescu, Sergiu Tudose, Dionisie Vitcu si Gelu Zaharia sunt cei unsprezece actori in dialog cu care s-a aflat Calin Ciobotari.

"Este o carte aflata sub semnul imprevizibilului. In fata reportofonului, actorul se comporta adeseori ca in fata unei sali pline. De aici sinceritatea, de aici impulsul de a rosti fraze memorabile, de aici nevoia de a reconstitui roluri de viata si de teatru. Sunt interviuri realizate pe parcursul a doi ani (2008-2010), realizate cu actori ce au trecut de 60 de ani, scopul fiind acela de a ipostazia un anumit fel de a concepe arta si de a o practica, greu de gasit la generatiile de astazi", precizeaza intervievatorul.

"De ce o «istorie»? Cuvantul nu trebuie luat in sensul tare, stiintific, mai ales ca suntem intr-un domeniu in care stiintificitatea nu se afla la ea acasa. Am utilizat acest concept din momentul in care am inteles ca, in definitiv, marturiile celor care au acceptat sa stea de vorba cu mine reprezinta tot atatea perspective asupra catorva decenii de teatru. Si, dincolo de zona afectiva, oamenii acestia chiar reprezinta franturi din istoria Teatrului National", mai spune Ciobotari.

"...o dovada ca teatrul e viu"

Teatrologul Stefan Oprea, prefatatorul volumului, considera ca "in privinta celor intervievati in paginile acestei carti, trebuie sa spun ca, dincolo de acest orgoliu, am gasit la unii dintre ei si multa sinceritate, si opinii foarte judicioase despre situatia actuala a teatrului iesean, si constiinta ca sunt ei insisi, in buna masura, responsabili de aceasta situatie nu tocmai roza. Am gasit si idei extrem de stimabile despre misia actorului, despre rolul lui in societate, ca formator de gust estetic, de atitudine civica, de model de comportament etc. A se vedea in acest sens opiniile Mihaelei Werner. Altii vorbesc cu tact despre problemele de fond ale teatrului, despre repertoriu, regizori, calitatea trupei, aspecte organizatorice etc., adica despre ce ii framanta si ii nemultumeste (sau, pe altii, ii multumeste) in starea actuala a teatrului iesean. Altii vorbesc fara tact despre aceleasi lucruri. Unii au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, altii vorbesc pe ocolite, unii sunt acizi, malitiosi, altii ingaduitori, blajini, resemnati".

Cat despre carte in intregul ei, "volumul de interviuri se citeste cu interes si chiar cu placere pe alocuri. El se aseaza elegant in suita de carti ale teatrului aparute in ultima vreme, in Iasi si aiurea, ca o dovada ca teatrul e viu, ca interesul fata de fenomen n-a scazut si ca acesti oameni - inutili in context, dupa parerea unora - isi vad cu seriozitate de treaba, pentru azi si pentru maine. Calin Ciobotari se inscrie, cu voce proprie, in acest peisaj cu flori si spini".