PDL, pe tobogan

Motiunea de cenzura a picat in Parlament, dar in conditii dramatice pentru guvern, presedinte si partidul de guvernamint. Opozitia a obtinut, in fapt, mai multe voturi decit puterea si ar fi mai fi avut nevoie doar de inca opt pentru ca motiunea sa treaca. In conditiile in care calculul pur aritmetic stabilea o diferenta de peste 20 de voturi in favoarea echipei guvernamentale. Sigur, in ceea ce priveste soarta motiunii mai trebuie sa asteptam si decizia Curtii Constitutionale, iar in privinta salariilor si pensiilor noastre, hotaririle instantelor comune date fiind sutele de mii, daca nu milioanele de procese ce urmeaza a fi deschise de cei afectati de pachetul legislativ al austeritatii. Acestea sint, de acum, mai degraba chestiuni tehnice, insa deja putem constata efectele politice ale asumarii raspunderii de catre guvern pe un pachet de legi nu doar nepopular, ci si controversat chiar din punct de vedere economic, daca ne gindim ca FMI ii deconsiliase pe liderii nostri in aceasta privinta, sugerind masuri mai echilibrate si mai putin agresive fata de populatie.

Este limpede, pe de o parte, ca avem de-a face cu un nou echilibru politic, in cadrul caruia ceea ce numim opozitie, respectiv PSD si PNL, poate mobiliza mai multe voturi decit guvernarea in exercitiu. Pe de alta parte, este la fel de limpede ca aceasta tendinta se va tot accentua pe masura ce austeritatea va face ravagii in rindurile bugetarilor si pensionarilor, iar guvernarea se va dovedi la fel de putin capabila, ca si pina acum, sa imagineze si solutii efective de iesire din criza, de relansare a economiei. Pachetul de masuri adoptat acum face ce poate face orice guvern lipsit de imaginatie economica, taie din cheltuieli - si nici macar acolo nu taie bine, devreme ce risipa bugetara reala nu este jugulata, nici afacerile bugetaro-private de natura clientelara stopate. Avem toate motivele sa credem ca actualele masuri de austeritate, daca vor tece si hopul Curtii Constitutionale, ceea ce guvernamentalii si spera, devreme ce au fost in stare sa incalce toate regulile pentru a-si impune oamenii la recentele noi numiri, deci avem toate motivele sa credem ca aceste masuri vor fi urmate in toamna de altele, indiferent ca va fi vorba fie de alte reduceri salariale si de pensii, fie de o escaladare a fiscalitatii - marirea TVA si a cotei unice, noi taxe si impozite etc.

Prin urmare, nu e exagerat sa facem observatia ca PDL, laolalta cu liderul sau real, dl. Basescu, au intrat pe o spirala a pierderii de popularitate ce nu mai poate fi stopata de nimic. De altfel, un sondaj prealabil votarii motiunii, insa succesor asumarii raspunderii pe pachetul de legi ale pauperizarii, constata scaderea dramatica de popularitate a partidului de guvernamint, a liderilor acestuia, precum si a presedintelui, perceput de populatie drept principalul vinovat, devreme ce s-a repezit ca mireasa la pat, in locul premierului, sa anunte „nenorocirea". In opinia mea, presedintele risca sa devina unul din liderii cei mai detestati din istoria Romaniei, iar PDL sa o ia pe drumul pe care au luat-o taranistii acum vreo zece ani. Ar trebui sa lase „lest"  ca sa se salveze, insa nu-i vad pe pedelisti nici despartindu-se de presedintele care i-a inventat, nici renuntind la alde Udrea, Videanu, Vladescu etc, cum nici pe presedinte nu-l vad debarasindu-se de dl. Boc, pe care ni l-a pus deja de patru ori in spate pe post de substitut de premier! De ce m-ar interesa insa soarta lor, cind soarta mea, a nostra va fi mult mai cumplita?! In fond, fiecare pasare...