Calin CIOBOTARI
A binevoit sa se nasca prin 1979, sa faca un liceu anonim pe undeva prin judetul Suceava, apoi sa umble dupa Adevar, Bine, Frumos si alti cai verzi pe pereti la Facultatea de Filosofie din Iasi. A mai facut un masterat si alte cateva chestii care nu-i folosesc la nimic. Pentru ca nu a fost pus prea mult la treaba, a avut timp sa se prosteasca in continuare, producand o serie de carti (proza, dramaturgie, publicistica), dintre care una aparuta la Editura Polirom („ssst! Generalul viseaza…”). In 2008, pe scena Teatrului National Iasi i s-a montat piesa „Iov si salubrizarea”. Cartea de munca o are la Muzeul Literaturii Romane Iasi (redactor la revista „Dacia literara”). Mai ia bani de pe la „Flacara Iasului” si de pe la doua servicii secrete. E insurat de mai bine de sapte ani si, in consecinta, are o viziune negativista asupra existentei. Cam atat, deocamdata…
|
Porc Autor: Calin CIOBOTARI Data publicarii: 20/10/2008 Mestecam visator, dimineata, niste ganduri despre ce aveam sa fac in acea zi, si o felie de paine cu pateu. Nu mai stiu in ce ordine le mestecam, cert e, insa, ca am avut neinspirata idee sa-mi arunc privirea pe cutia de pateu si sa citesc, stupefiat, urmatoarele halucinante cuvinte: proteina vegetala din soia iodata, zahar, condimente, arome, potentiator de arome, glutonat monosodic, antioxidant, vitamina C, acid ascorbic, carmin, nitrat de sodiu si alte cateva pe care nu le-am putut memora. Am crezut intai ca din chestiile astea e facuta cutia propriu-zisa, sau eticheta, dar, vai, nu, toate chestiile astea stateau acolo, pe felia de paine pe care, visator, o mestecam. Adica bagam in noi carmin si glutonat monosodic, cu dezinvoltura cu care respiram? Ungem pe paine pontentiator de arome si soia iodata? Halim monstruozitatile astea chimice, bine-mersi, si nu spunem nimic? *** Mi-am intrebat sotia daca stie ce mancam. Da, stia, dar parea indiferenta, ba chiar simpatiza cu fabricantii: "Uite, uite aici, negru pe alb: douazeci si patru la suta ficat de porc. E ceva, nu? De aia e si asa scump pateul asta. E cel mai scump!". M-am cutremurat din nou: in pateul meu se afla doar douazeci si patru la suta ficat de porc??? Si restul??? Restul ce era??? O, porcilor din intreaga patrie, o, grohaitorilor, ce v-au facut?! Cat mi-e de dor de un porc, simplu, pur, virgin, netrecut prin chimia civilizatiei, prin labirinturile tehnologiei moderne, un porc adevarat, un porc ca pe vremuri! *** Din ziua aceea, din dimineata aceea in care am descoperit minciuna ficatului de porc, intr-un fel de masochism culinar, am inceput sa citesc etichetele. Atent, migalos, litera cu litera, ca si cum as fi citit un tratat de metafizica, sau un roman de Dostoievski. Am devenit specialist in E-uri, cunosc o multime de acizi si potentiatori, sunt doctor in coloranti, iar cu nitratii de sodiu m-am imprietenit la catarama. Am observat ca astfel de lecturi imi stimuleaza pofta de mancare, ba mai mult, imi furnizeaza prilejuri de dialoguri casnice: "Ce mancam astazi?", "Stiu si eu, parca mi-e pofta de glutonat monosodic, mi se pare ca n-am mai mancat de mult delicatesa asta", "Si la felul doi?", "A, la felul doi nu fac mofturi, un E 345 si un E 243 ar alcatui o cina romantica pana peste poate... Si daca tot e sa ne cufundam in dezmatul asta gastronomic, iti propun pentru desert un colorant alimentar roz, E 102, asortat cu viziunea noastra asupra vietii", "Bine, bine, dar sa fie si glutamat de sodiu", "O sa fie, stii ca te iubesc"... *** Ceea ce mi se pare cel mai trist e ca ne-am resemnat; nu ne mai opunem la asasinatele lente, perfide, inghitim bovin, porceste tot ce ne vine la indemana, ne sinucidem discret, zi de zi, secunda de secunda, ne transformam noi insine in E-uri umblatoare si ganditoare. Stim, dar asta nu ne serveste la nimic, la absolut nimic. Pofta mare! calinciobotari@yahoo.com |
Primaria Iasi
