Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Calitatea invatamantului medical depinde de deciziile politice si de strategia asumata de fiecare universitate

Rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie ''Iuliu Hatieganu'' din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Constantin Ciuce, a acordat un interviu Agentiei Nationale de Presa AGERPRES, in care evidentiaza calitatea invatamantului medical din Romania si abordeaza, in paralel, aspecte legate de subfinantarea sistemului sanitar, infrastructura inadecvata din unitatile spitalicesti, factorii care determina diminuarea calitatii actului medical, statutul medicului si munca acestuia incorect rasplatita.

Prof. univ. dr. Constantin Ciuce vorbeste, in context, despre consecintele migratiei specialistilor, care ''ar putea fi diminuata daca ar exista responsabilitate politica fata de viitorul acestei natiuni''.


AGERPRES: Scoala romaneasca de medicina este apreciata si recunoscuta peste hotare. Ce face calitatea invatamantului in acest domeniu? Cum afecteaza criza din Romania, care se face simtita in toate domeniile, scoala de medicina?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: O scoala nu se naste si nu poate creste peste noapte, indiferent de calitatea resurselor umane si a infrastructurii pe care o dezvolta.

Realizarile cuantificabile ale trecutului si, in parte, cele ale prezentului, aduc recunoasterea si aprecierea scolii romanesti de medicina.

Calitatea invatamantului in medicina este favorizata de legatura directa pe care cadrele didactice, in calitate de formatori, o au cu activitatea practica. Cadrele didactice din universitati sunt, adesea, si varfuri sub aspect profesional, in specialitatile pe care le predau studentilor si rezidentilor. Acest fapt permite transferul corect de cunostinte necesare si de abilitati practice noilor generatii de medici, transfer concordant cu solicitarile profesiei si cu progresul inregistrat de medicina.

Dincolo de acest aspect, calitatea invatamantului medical depinde de deciziile politice ale guvernelor si de strategia asumata de fiecare universitate.

Influentele negative pe care decizia politica le are, sub aspectul calitatii in invatamantul medical, indiferent de culoarea guvernelor, sunt: subfinantarea, finantarea universitatilor pe echivalent student, transformarea invatamantului medical in invatamant de masa, absenta viziunii asupra cerintelor infrastructurii in centrele de formare, incapacitatea elaborarii unei strategii eficiente de colaborare intre ministerele specifice (invatamant si sanatate) pentru utilizarea eficienta a resurselor, disiparea resurselor bugetare nesustinuta de rezultate concrete in formarea medicala si cercetare.

Invatamantul medical este scump. In teorie, criza ar trebui sa diminueze numarul celor care urmeaza medicina daca nu obtin loc bugetat. Aceasta ipoteza este infirmata de realitate. Cel putin pentru UMF "Iuliu Hatieganu" Cluj, concurenta a fost mai mare fata de anii trecuti si ne-am ocupat locurile bugetate si cele cu taxa in sesiunea din iulie.

Sunt de doua ori mai multe solicitari pentru locurile scoase la concurs, prin evaluare de dosar, destinate cetatenilor europeni si din tari terte, decat numarul de locuri oferite de catre universitate.

Pe alt plan, incertitudinile privind investitiile in curs si cele de viitor, imposibilitatea de adaptare a resurselor umane la nevoile reale ale universitatii, scaderea motivatiei cadrelor didactice prin blocarea concursurilor sunt aspecte cu care se confrunta intreg sistemul universitar.


AGERPRES: In ultimul timp, au existat unele incidente medicale, care au generat discutii aprinse privind calitatea actului medical si statutul medicului in Romania. Care este in opinia dvs statutul medicului in Romania?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Incidente medicale nu exista doar in Romania. Medicina nu este o stiinta exacta. Cu cat un medic, care incearca sa isi ajute semenul, indrazneste mai mult, cu atat complicatiile posibile ale unui act medical sunt, potential, mai mari.

Pacientii il aseaza pe doctor dupa Dumnezeu, cand lucrurile merg bine, si il arunca in infern cand se dovedeste ca, sub raport profesional, nu este decat un om.

Nu ii apar, aici, pe medicii care conditioneaza in spital public un act medical. Nici pe aceia care, din nepasare sau indiferenta fata de bolnav sau fata de propria dezvoltare profesionala, aduc prejudicii pacientilor cu care vin in contact. Pe acesti oameni nu ii consider colegi. Din fericire, fara a nega existenta lor, stiu ca sunt foarte putini, raportat la marea masa a medicilor care profeseaza in Romania. Despre acestia din urma vorbesc.

Medicii adevarati, care au ales sa continue sa profeseze in Romania, ar trebui sa fie respectati pe masura responsabilitatii profesionale pe care o au si a sacrificiului, zilnic, pe care il fac.

In fond, ce exista fara sanatate? Viata cator oameni adunati, ca familie, in jurul unui bolnav este influentata de deciziile si de profesionalismul oamenilor in alb?

In loc de apreciere si de respect, corpul medical este condamnat sa-si aminteasca, zilnic, de umilinta.

Marea majoritate lucreaza in conditii de infrastructura inadecvata, in spitale inglodate in datorii, care nu le pot asigura conditii decente de munca. Aceasta realitate scade calitatea actului medical. Cand evolutia pacientilor nu este favorabila sau cand apar drame, lipsurile datorate sistemului se intorc impotriva medicilor, desi nu este in sarcina lor asigurarea conditiilor pentru desfasurarea activitatii.

Cruciadele declansate adesea de mass-media, informata sumar, incomplet sau dezinformata in cazuri apreciate ca malpraxis, inainte de a avea o evaluare corecta a situatiei, realizata de experti capabili sa inteleaga lucrurile in complexitatea lor, conduce la alterarea relatiei doctor-pacient.

Incurajat de ceea ce vede reflectat in mass-media, personalul medical este adesea agresat de pacienti nemultumiti de ceea ce ei cred ca ar trebui sa primeasca drept ingrijiri.

In acest context, medicii sunt vazuti ca roboti, obligati sa stea zi si noapte la dispozitia pacientului si sa devina magicieni, scotand din sacul gol al sistemului sanitar solutii pentru binele pacientului. Orice incercare de aparare sau de reasezare a statutului medicului in Romania este insotita de comentarii, care, ignorand realitatea, sugereaza ca, daca asta si-au ales, trebuie sa-si accepte situatia.

Astfel, valoarea data de calificarea de inalt nivel si impactul social al muncii prestate de medic nu sunt corect apreciate de societate si de clasa politica si, in consecinta, munca medicului nu este corect rasplatita.

Toate guvernele si Parlamentul Romaniei, indiferent de culoarea politica a membrilor lor, sunt vinovate de starea in care a ajuns conditia medicului in Romania. Dupa cum vinovati suntem si noi, medicii, incapabili de solidaritate la nivel national. Ne meritam soarta pe care o acceptam, tacit, cu exceptia unor voci singulare si, in consecinta, ineficiente.

Transformati in corupti de conceptia potrivit careia medicii oricum se descurca, dependenti pentru supravietuire de medicina de tip alimentar - a se citi mila pacientului -, medicii si-au pierdut demnitatea profesiei si nu sunt capabili sa si-o recapete, institutional, cerand sa fie asezati de catre politic si de catre societate acolo unde le este locul adevarat.

Ne datoram, pe mai departe, inconstienta cu care, in ciuda lipsurilor si a lipsei de respect, ne continuam activitatea, acelora dintre semenii nostri care, in clipe de cumpana legate de viata lor sau a celor apropiati lor, inteleg ce inseamna cu adevarat viata de zi cu zi a "chinuitilor nemuririi" si ne aduc prinosul lor de recunostinta.

Cat timp insa vom fi in stare sa ne amagim cu idealuri intr-o lume ce si-a schimbat sistemul de valori si nu-si intelege nevoile de baza: sanatatea, educatia si cultura?


AGERPRES: In medicina se vorbeste mai mult ca in orice alt domeniu despre formare continua. Aceasta latura a pregatirii profesionale tine, e drept, de fiecare specialist in parte, dar are Romania in prezent un cadru reglementat care sa favorizeze aceasta formare continua?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Exista oferte de pregatire pentru formarea continua in programele tuturor universitatilor de medicina. In plus, Colegiul Medicilor din Romania are un cadru reglementat de acumulare de credite, prin cursuri de formare continua, pe care medicii practicieni trebuie sa le urmeze. In absenta acestora, medicii practicieni, evaluati la fiecare 5 ani, nu mai primesc autorizatia de libera practica. 

CIteste tot interviul pe AGERPRES