Sacrificii de telespectator
Autor: Liviu Apetroaie
Data publicarii: 04/08/2009
Desigur, nu voi mosi meciul din Giulesti. Ce sa mai zic eu, acum, la vreo trei zile de la minune? Si, in general, ce sa zici despre exagerat de asteptatul debut al Politehnicii, pentru al saselea an consecutiv, in randul asa-ziselor echipe mari... I-am lasat pe altii sa o faca, si n-am facut bine.
Exact asa! Nu mi-am pus nici acum cablu tv, asa ca vad meciurile prin sat; la un amic, la o terasa, pe unde se poate; asa cum am facut zilele trecute, urnit de marea curiozitate de a vedea mai toate echipele din Liga, ca sa pot incepe marea kaballa in urma careia Poli are sanse la titlu. Ca astfel de sanse sunt inexistente, e o dezamagire, dar asumata demult, asa ca suferinta nu ma da afara din casa. Ce ma stoarce de transpiratie (desi n-ar mai fi cazul, pe caldurile astea) e modul imbecil de a comenta fotbal la televiziunile noastre fruntase, gen GSP, Digi, Pro Tv ori Antena 1 (deocamdata la astea ma uit, de voie, de nevoie).
Eu nu stiu cum se ajunge comentator de fotbal pe la posturile astea, dar cu siguranta se tine cont de cum te cheama, cat esti de inalt, ce blugi porti etc., orice numai de talentul de spicher nu. Ascultati-i pe astia cat sunt de suprarealisti cu fotbalul, cum balbaie fraze bombastice, cum se flambeaza ca niste clatite de parca ar fi la evenimentul secolului, cand joaca Alba Iulia cu Brasovul. Cum am auzit si pe Giulesti. Acu' Poli Iasi e o echipa care pune probleme, care s-a intarit, are viitor etc., acu' e victima sigura in ghearele unui Rapid care a traversat criza Copos si bate la portile Occidentului etc., etc... Despre fotbal, poate a doua zi, la o bere, cu amicii. Pana si Gradinescu, mai profesionist candva, a dat in boala comentariilor gonflate, incat nu-l mai deosebesti nici dupa voce de un Floricel, Mugurel ori Ciresel agramati si impresionati de cate un aut de parca ar vedea un dribling a la Hagi.
Si tragedia e ca sunt cate doi, la fel de meseriasi, si-si mai fac si complimente unul altuia... Si abia a inceput campionatul...
Drept urmare, cand stau la carciuma, am noroc de harmalaia specifica si nu aud; acasa, cand prind pe vechea antena vreun meci, dau drumu' la radio si ascult comentariul. Radiofonistii sunt alta stirpe; nu o data am ascultat radioul si am "vazut", realmente, meciul, ajutat de cei de la Romania actualitati, fara indoiala fanionul presei romanesti.
Daca nu, am mare noroc de posturile din Basarabia, vreo patru, care trec Prutul. Pe Moldova 1 dau cupele europene. E o placere sa asculti doi frati moldoveni care chiar stiu cu ce se papa fotbalul. Nu stiu pe unde s-or fi scolit (am inteles ca pe la BBC), nu stiu cum de nu au pic de accent slavizat, dar nu te plictisesti. Si chiar daca pe la Pro Tv se da acelasi meci, dau pe Moldova 1.
Da' de ce spun toate astea? La ce fotbal avem, poate ca-s prea buni si impostorii astia.
Despre cei care ataca pagini de ziar, altadata, ca e si mai complicat...