Se sparie gindul, se tulbura mintea!

Acum doua luni, la plecarea spre Polonia, am intrerupt comentariile politice, cu gindul unei binevenite pauze de respiratie. M-am intors de o luna, vreme in care m-am tinut departe de acest exercitiu. Pentru ca ideea de a ma reintoarce la asemenea indeletnicire nu doar ca ma plictisea, dar ma si oripila. Se sparie gindul doar la gindul acesta, cum scrie in titlu!

Doua luni de pauza in aceasta privinta, cu o ultima luna petrecuta intr-o tara normala, par sa ma fi vindecat de aceasta dependenta care m-a tinut captiv aproape doua decenii. Nu doar ca, constat oarecum surprins, acum, pot trai fara asta, dar mi se pare inexplicabil ca am pierdut atita vreme cu asa ceva. Am revenit in tara - era sa spun "acasa", dar nu ma simt chiar asa de "acasa" aici! - de o luna si totul mi se pare inca neverosimil, iar eu ma simt cu totul inadecvat, complet nelalocul meu. Aproape ca nu reusesc macar sa inteleg ce se intimpla pe aici.

In ziua intoarcerii mele, la urcarea in avion, in Cracovia, dl. Andrei Gheorghe tocmai fusese numit consilier la Ministerul Finantelor. La aterizarea dificila de la Iasi, aveam sa aflu ca i se adaugase deja si dl. Dan Bittman! Ce naiba sa inteleg din aceasta poveste? Ca politrucii nostri, simtind -  ar fi excesiv sa scriu intelegind - ca au pierdut orice contact cu realitatea, au decis sa transforme totul intr-un spectacol, fie acesta si de cel mai jos prost gust? Daca ma uit la dezbaterile televizuale inflationiste la care participa cu o obstinatie demna de o cauza mai buna, as conchide ca asa este. De cind m-am intors, nu pot deschide televizorul fara sa dau peste tema zilei, "flacara violet"! Chestiunea aceasta a devenit atit de obsesiva incit nu cred sa fi scapat niciunui comentator, ba chiar sunt carutati prin studiouri si tot felul de experti, de la tigancile ghicitoare la parapsihologi si la Oreste, fostul partener al lui Mircea Badea! Pe urmele d-lui Geoana & Mihaela sa, politrucilor si comentatorilor nostri li s-a urcat violetul la cap si nu mai pot scapa de el! Acum, ni-l tot transfera cu osirdie si noua, de-o sa ne trezim cu totii intr-un vers de Bacovia.

Ce-as putea sa mai scriu si eu despre asta? Sau despre crincena batalie electorala ce s-a dus in sectorul I intre o beizadea si un securist? Despre tensiunile din PSD, despre cele din PNL, despre "reformistii" din PD-L, cu dl. Preda si d-na Macovei in frunte, despre jalnicele prestatii ale veselului premier, deja a patra oara!, dl. Boc? Sa scriu despre criza care, rostogolita jumatate de an din motive electorale, ne izbeste acum in plin? La ce bun? Efectele le simtim cu totii. Pe deasupra, am scris despre asta cu multa vreme in urma. Ce sa fac acum? Sa ma bat cu pumnul in piept ca am avut dreptate? Dar nu traiesc nici o bucurie din pricina asta, ba din contra! Si, oricum, cine nu s-a lasat cuprins de pasiuni electorale aproape erotice a putut singur sa-si dea seama ca asa vor evolua lucrurile. Sa scriu despre arieratele cu care tocmai ne-a prins FMI-ul pe vine? Despre zapezile si gerurile care, dupa cutuma, ne-au prins nepregatiti? Despre inundatiile ce vor urma si care, iarasi dupa cutuma, ne vor prinde la fel de nepregatiti?

Nu stiu cum naiba se face, dar parca sint masochist, m-am decis sa o iau de la capat. De ce? Pentru ca presa ar fi ciinele de paza al democratiei? Poate in alte parti. La noi, ciinii latra, caravana trece! Deci, nu din acest motiv. In primul rind, ca sa incerc sa inteleg eu insumi pe ce lume traiesc. In al doilea, ca sa ramina, totusi, marturie despre stupiditatea cosmica a acestor vremi ale noastre.