Sfantul Ignatie, purtatorul de Dumnezeu

Despre Sf. Ignatie nu exista foarte multe marturii lasate de contemporani. Cele mai multe informatii despre el se deduc din epistolele pe care le-a scris in drumul spre mucenicie. Ele dateaza din ultimul an al vietii lui, caci distanta dintre Antiohia (locul episcopatului sau) si Roma (locul martiriului) a fost strabatuta in cateva luni.

Al treilea episcop al Antiohiei

Nu se stie nimic sigur despre originea, locul si timpul nasterii sau educatia de care s-a bucurat Sf. Ignatie. Conform Sf. Ioan Gura de Aur, care a rostit o cuvantare in cinstea lui, i-ar fi cunoscut pe Apostoli, fiind chiar ucenic al Sf. Ioan Evanghelistul. Acest lucru este confirmat si de traditia Bisericii primare. Perioada episcopatului sau este insa invaluita in umbra. In timp ce Origen si Sf. Ioan Gura de Aur spun ca a fost hirotonit episcop al Antiohiei de catre Sf. Ap. Petru, succedandu-i acestuia, Eusebiu de Cezareea il mentioneaza ca al treilea episcop, dupa Evodius. Coroborand informatiile ce reies din scrierile sale si cele lasate de istorici, se pare ca a pastorit Biserica Antiohiei timp de patruzeci de ani. Cum martirizarea sa a avut loc undeva in jurul anului 110, atunci episcopatul sau a debutat in jurul anului 70. Astfel, versiunea lui Eusebiu este mult mai plauzibila, intrucat Sf. Ap. Petru a parasit Antiohia cu mult timp inainte. Istoricul Socrate (sec. V) face si el o mentiune despre episcopatul Sf. Ignatie. El spune ca Sf. Ignatie este cel care a introdus in cult cantarea antifonica, alternativa, a psalmilor, obicei preluat si de alte Biserici, si care s-a pastrat pana astazi.

Un nume greu interpretabil

In epistolele sale, episcopul Antiohiei se numeste "Ignatie Teoforul", probabil primul (a carui etimologie nu este cunoscuta) fiind numele primit la nastere. Cel de-al doilea, de origine greaca, reprezinta probabil numele primit ulterior, la botez. Acest nume a fost interpretat in doua moduri, datorita traducerii care se da cuvantului "Teofor", "cel care a fost purtat de Dumnezeu" sau "cel care il poarta pe Dumnezeu". Potrivit traditiei, primul sens face referire la o intamplare din copilaria lui Ignatie, el fiind copilul luat in brate de Iisus, pe care l-a dat pilda de smerenie ucenicilor Sai (cf. Matei 18, 2-4). Cel de-al doilea sens, mai plauzibil, porneste chiar de la marturia lui Ignatie, care in toate epistolele scrie ca il poarta pe Hristos in inima. Aceasta interpretare s-a concretizat ulterior intr-o povestioara pioasa, in care se spune ca, fiind sfasiat de animalele salbatice, inima lui Ignatie a ramas intreaga. Amintindu-si de cuvintele lui, un soldat a taiat inima in doua si a fost surprins sa vada numele lui Iisus Hristos scris cu litere de aur pe cele doua jumatati.

Amenintarea persecutiilor

Faima de care se bucura Ignatie indica faptul ca el era cunoscut in Biserica crestina drept un pastor eminent, inzestrat cu multiple calitati. In timpul persecutiei lui Domitian (81-96), el si-a incurajat pastoritii sa ramana statornici in credinta, chiar cu pretul vietii. El insusi dorea sa fie martirizat, dar momentul nu venise inca. Bucurandu-se de o oarecare liniste si stabilitate in timpul domniei lui Nerva, Biserica a avut din nou de suferit in timpul lui Traian (98-117). Desi nu a declansat o persecutie propriu-zisa, exista marturii despre numerosi martiri in aceasta perioada. Mai mult, el a dat instructiuni guvernatorilor romani sa nu ii persecute pe crestini nefundamentat. Dar, cand acestia erau dovediti sau recunosteau ei insisi, pedeapsa era moartea. In urma victoriei asupra dacilor si scitilor, Traian a incercat sa consolideze unitatea imperiului, cautand unificarea tuturor popoarelor printr-o religie comuna. El a decretat ca toti supusii sai, deci si crestinii, sa adopte religia oficiala, venerarea zeilor din Panteonul roman. Cei care se opuneau trebuiau pedepsiti cu moartea.

Oferit drept mancare fiarelor

Episcopul Antiohiei a incercat prin toate mijloacele sa isi incurajeze pastoritii, pentru a nu se lepada de Hristos, iar succesul sau a fost unul deosebit. Vestea despre acest episcop curajos a ajuns la Traian, care se afla in trecere prin Antiohia. Ignatie a fost arestat si adus in fata imparatului, care, vazandu-i statornicia in credinta, l-a condamnat la moarte in amfiteatrul din Roma. Pedeapsa trebuia sa fie una exemplara, pentru a-i descuraja pe crestini, astfel incat s-a hotarat sa fie aruncat prada animalelor salbatice, in cadrul jocurilor organizate de imparat pentru a-si celebra victoriile. Drumul spre Roma, pe pamant si pe apa, si greutatile lui sunt emotionant descrise de insusi Ignatie. De-a lungul drumului a fost intampinat de delegatii diferitor Biserici, carora le-a adresat apoi diferite epistole de incurajare. Mai mult, afland ca cei din Roma incercau sa ii rascumpere viata, le-a cerut sa nu-l impiedice a deveni martir al lui Hristos. Cuvintele sale au ramas celebre: "Lasati-ma sa fiu mancare fiarelor... Sunt grau al lui Dumnezeu si sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu gasit paine curata a lui Hristos".

Moastele sale se afla astazi la Roma

Actele martirice, care prezinta sfarsitul lui Ignatie, spun ca, aruncat fiarelor in arena, acestea i-au sfasiat trupul, ramanand intregi numai oasele mari. Acestea au fost stranse cu evlavie de crestini, fiind duse in Antiohia si asezate intr-o biserica din afara portii orasului, numita Dafne. Imparatul bizantin Teodosie al II-lea le-a adus cu mare cinste in oras, in vechiul templu al zeitei Fortuna, pe care o transformase intr-o biserica cu hramul "Sf. Ignatie". In anul 637 au fost duse la Biserica Sf. Clement din Roma, unde odihnesc si astazi. Anul martiriului Sf. Ignatie nu a fost stabilit cu exactitate, propunandu-se intervalul 107-110. Cei mai multi cercetatori inclina spre anul 107 (indicat si de Eusebiu de Cezareea), deoarece jocurile celebrand victoria asupra dacilor (106) au avut loc in anul imediat urmator.

Povestea lui Ignat

Traditia populara romaneasca este bogata in legende legate de sfinti, desi ele contin in cea mai mare masura elemente fabuloase. Iata povestea Sf. Ignatie:

Sf. Ignat n-avusese copii pana la adanci batranete. Atunci insa nevasta pornise grea, fara ca el sa stie. Fiind sarac lipit, n-avea nici porc de Craciun. Intr-una din zile se intalneste cu un strain care ducea in targ o turma de mascuri (porci). Sf. Ignat il intreba cu cat vinde unul. Strainul ii fagadui pe toti, numai cu conditia sa-i dea aceea ce el nu va sti ca are acasa. Era vorba de copilul din femeie, caci strainul era diavolul. Sfantul a primit bucuros, caci nu credea sa aiba acasa ceva despre care sa n-aiba deloc cunostinta. Cu aceasta invoire, ei se despartira. Nu trecu mult si Dumnezeu veni acasa la Ignat si il certa pentru fapta ce facuse. Cand sfantul auzi ca e vorba de copil, incepu a se jeli cu toata durerea sufletului, iar Domnul, vazandu-l, il mangaie si ii promise ca il va mantui. Seara veni diavolul sa-si ia plata. De la usa incepu sa strige: "Mai Ignate!", iar Dumnezeu ii raspunse: "Ce ti-e, frate?". Diavolul: "Ce mi-e una?" Dumnezeu: "La lina fantana, multi voinici s-aduna". Dracul: "Ce mi-e doua?" Dumnezeu: "Omul cu doi ochi bine vede". Dracul: "Ce mi-e trei?" Dumnezeu: "Trei e Troita deplina". Dracul: "Ce mi-e patru?" Dumnezeu: "carul cu patru roate bine merge". Dracul: "Ce mi-e cinci?" Dumnezeu: "Mana cu cinci degete bine prinde". Dracul: "Ce mi-e sase?" Dumnezeu: "Fluierul cu sase gauri bine zice". Dracul: "Ce mi-e sapte?" Dumnezeu: "Unde-s sapte fete-n casa, e sezatoare deplina". Dracul: "Ce mi-e opt?" Dumnezeu: "Plugul cu opt boi bine merge". Dracul: "Ce mi-e noua?" Dumnezeu: "Noua purcelusi ai tai sa toc eu maine la ei". Dracul: "Ce mi-e zece?" Dumnezeu: "Crapi, drace, ca nu mai ai ce face!" Si in acel moment diavolul a plesnit si sfantul si-a scapat copilul. (Th. D. Sperantia, Raspunsul la chestionarul de sarbatori paganesti, vol. I)

Moastele Sf. Ignatie

La Manastirea Tismana se afla o pretioasa comoara. Intr-o racla de argint, pe langa degetul aratator de la mana drepta si crucea de plumb ce i-a apartinut Sf. Nicodim de la Tismana, se afla si trei particele din moastele Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Muc. Teofil si Sf. Ignatie Teoforul. Ele au fost primite de insusi Sf. Nicodim din partea patriarhului Filotei al Constantinopolului, la sf. sec. al XIV-lea. Astfel, Tismana se numara printre putinele biserici care detin un fragment din moastele Sf. Ignatie Teoforul