Si a randuit pe cei doisprezece apostoli ca sa-i trimita sa propovaduiasca

In zilele acelea Iisus S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca, si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru; pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul, si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut. Si a venit in casa, si iarasi multimea s-a adunat, incat ei nu puteau nici sa manance. Si auzind ai Sai, au iesit ca sa-L prinda, ca ziceau: Si-a iesit din fire. (Marcu 3, 13-21)

Textul biblic de astazi ne ofera informatii referitoare la alegerea celor doisprezece ucenici. Sfintii Apostoli au fost alesi de Mantuitorul din multimea care se aduna in jurul Sau, multime dornica sa-I asculte cuvantul si sa-L urmeze. Trimiterea celor doisprezece apostoli este dubla: sa propoveduiasca Evanghelia si sa vindece bolile. Fiind de meserie pescari si castigandu-si agoniseala prin pescuit, Apostolii sunt chemati acum de Mantuitorul spre altceva, spre o alta misiune; acum li se arata o alta cale de mers si o alta destinatie: aceea de a-L urma in propovaduirea Imparatiei lui Dumnezeu tuturor oamenilor. Pentru ucenicii chemati de Domnul, ca sa-L ajute la evanghelizarea lumii, fagaduinta este cu mult mai mare decat impartirea cu Iisus a muncii de misionar, care se concretiza prin aducerea oamenilor la Dumnezeu. El le promite acestora si statutul de impreuna mostenitori cu Hristos a imparatiei cerurilor. Deci, fara o pregatire prealabila, Iisus i-a chemat pe ucenici la slujire, iar ei au raspuns cu promptitudine acestei chemari si lasand toate, L-au urmat neconditionat. Ne intrebam, poate, care este sensul si scopul chemarii apostolilor de catre Mantuitorul?! In primul rand este vorba de o chemare la o munca misionara, care abia incepea. Apostolii erau chemati, ca si profetii Vechiului Testament, sa vesteasca implinirea Scripturilor cu referire la Hristos, dar si sa intoarca poporul la Dumnezeu cu fata spre El. Vocatia ucenicilor lui Hristos nu s-a limitat doar la mantuirea celor vizati, ei aveau ca sarcina esentiala si chemarea altora la Dumnezeu. Si pe acestia, trebuiau sa-i invete sa lucreze faptele virtutii pentru imparatia cerurilor. Fiecare om este ales si are o misiune in lumea aceasta, incarcata de dar si de responsabilitate. El isi va cunoaste misiunea si va constientiza calitatea de ales, in masura in care va raspunde chemarii lui Dumnezeu.