Si Razvan Theodorescu s-a saturat de PSD...

Nascut in anul 1939, Razvan Theodorescu a avut doua mari iubiri in viata sa: istoria si Ion Iliescu. Academician, specialist in istoria artei, el s-a dovedit un profesor de succes si un stilist rafinat. Ca fan al lui Iliescu, nu s-a dezis niciodata de acesta, chiar si atunci cand altii au facut-o, fiind din acest punct de vedere vrednic de respect.

Theodorescu a fost senator de Iasi (2000-2004) si de Botosani (2004-2008), dar si ministru al Culturii in guvernul Adrian Nastase. Om de lume, vorbitor exceptional, retorica lui graseiata place mai ales acelor intelectuali de moda veche, carora le repugna golanismele prezentului. E greu de spus daca academicianul Theodorescu a fost sau nu un om politic de vocatie, pentru ca  nu s-a confundat niciodata cu rigorile de partid, fiind mereu el insusi.

A avut taria de a protesta public in anii ‘80, cand dementa lui Ceausescu a generat distrugerea unor locasuri de cult si de arta din Bucuresti. Dupa 1989, a fost director al Televiziunii Romane, fiind acuzat ca a avut un rol esential in agitarea spiritelor premergatoare venirii minerilor la Bucuresti, in cursul evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

Ca senator de Iasi, a beneficiat de sute de hectare de pamint in judet, invocand un drept de mostenire. Peste noapte, omul a devenit un ditamai mosierul ajuns, dar, la urma urmei, inaintasii lui proveneau tot dintr-un neam aristocratic, cu afinitati liberale. Ban la ban trage, avere la avere si saracie la saracie... Asa ca...

Erudit impresionant, Razvan Theodorescu n-are, insa, o opera scrisa, la inaltimea oralitatii sale scanteietoare, dar s-au mai vazut cazuri in acest sens.  Intrarea lui intr-un con de umbra in PSD a inceput odata cu iesirea lui Ion Iliescu din prima linie a politicii romanesti. In 2004 a dorit sa candideze pentru un nou mandat de senator tot la Iasi, dar in cadrul mascaradei alegerilor interne din PSD-ul bahluian a luat foarte putine voturi, aspect care l-a facut sa-si schimbe parerea despre Ion Solcanu, pe care l-a banuit ca a coordonat din umbra umilirea sa electorala. Ion Iliescu a intervenit atunci din nou, l-a extras de la Iasi si a reusit sa-l impuna pe primul loc pe lista senatoriala a pesedistilor botosaneni. Aceia n-au avut ce face si l-au acceptat. In 2008 a candidat din nou, insa in Bucuresti, intr-un colegiu din zona centrala, fara mare succes, desi n-a fost cu mult in urma procentelor dobandite de viitorul candidat la presedintia Romaniei, liberalul Crin Antonescu. A iesit insa din Parlament...

Dornic sa candideze la sefia Academiei Romane, Theodorescu a demisonat din PSD. Nu e o pierdere politica mare, pentru ca, oricum, academicianul n-a fost niciodata perceput drept un activist pesedist influent, dar e o pierdere la capitolul imagine, pentru ca el era unul dintre putinii intelectuali valorosi de mare notorietate cu care partidul lui Ion Iliescu se mandrea...