A binevoit sa se nasca prin 1979, sa faca un liceu anonim pe undeva prin judetul Suceava, apoi sa umble dupa Adevar, Bine, Frumos si alti cai verzi pe pereti la Facultatea de Filosofie din Iasi. A mai facut un masterat si alte cateva chestii care nu-i folosesc la nimic. Pentru ca nu a fost pus prea mult la treaba, a avut timp sa se prosteasca in continuare, producand o serie de carti (proza, dramaturgie, publicistica), dintre care una aparuta la Editura Polirom („ssst! Generalul viseaza…”). In 2008, pe scena Teatrului National Iasi i s-a montat piesa „Iov si salubrizarea”. Cartea de munca o are la Muzeul Literaturii Romane Iasi (redactor la revista „Dacia literara”). Mai ia bani de pe la „Flacara Iasului” si de pe la doua servicii secrete. E insurat de mai bine de sapte ani si, in consecinta, are o viziune negativista asupra existentei. Cam atat, deocamdata…
Suntem nebuni?
Autor: Calin CIOBOTARI
Data publicarii: 06/05/2010
Ieri am primit un mail, unul din acele sute de fwd-uri care circula pe internet. De regula nu le prea deschid, pentru ca, intre timp, am devenit un ins foarte plictisit si foarte batranicios, si pentru ca, daca n-as fi silit, nici computerul nu l-as mai deschide.
Mail-ul acesta, insa, avea un titlu care m-a determinat sa-l iert de la clasicul „delete": „suntem nebuni?". O intrebare ce m-a bantuit foarte des in ultima vreme si careia aman mereu sa-i dau un raspuns decisiv, asemenea unui bolnav care refuza sa-si faca analizele de teama vreunui rezultat dezastruos si final. Sau, ca sa fac pe desteptul, aman la fel ca insomniaca Seherezada care isi prelungea viata cu cate inca o poveste. Asadar, deschid mesajul si iata ce citesc:
„Apa plata este la acelasi pret cu berea. Branza e mai scumpa decat carnea (branza telemea 19 lei, branza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei). Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile. Nucile noastre sunt mai scumpe decat nuca de cocos. Laptele simplu este mai scump decat laptele batut. Portocalele mai ieftine decat merele. Cartile sunt mai ieftine decat revistele. Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata. Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta. Maslinele umplute cu gogosari sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure. Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari. Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita. Vinul este mai ieftin decat strugurii. Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix".
Si as putea continua, de data asta pe cont propriu: fructele romanesti au disparut de pe piata, devenind, implicit, exotice; o vacanta pe litoralul romanesc poate fi si de trei ori mai scumpa decat o vacanta pe litoralul grecesc sau bulgaresc; o inmormantare costa mai mult decat un botez; apa de la robinet poate sa coste mai mult decat apa imbuteliata; democratia ne costa mai mult decat comunismul; pateul de porc are in compozitie maximum 15 la suta ficat, restul fiind substante a caror denumire nu o pot tine minte; biletul de intrare de la Casa Pogor este de zece ori mai ieftin decat biletul la „Avatar" in 3D; drogurile poreclite „etno-botanice" sunt mai ieftine decat tigarile; medicamentele sunt mai scumpe decat viata; Teo Trandafir este deputat in Parlamentul Romaniei; Romania este stat european; ca sa ajungi cu trenul la Timisoara iti trebuie un timp aproximativ egal cu cel necesar ca sa ajungi in New York; viata omului fara internet e lipsita de sens; Dumitru Grumazescu a vorbit despre Eminescu la Bruxelles; Iasul este capitala culturii; Mihaela Radulescu este in topul vanzarilor Polirom; Gigi Becali e in anul III la Drept; ghiozdanul unui elev de clasa I cantareste aproape jumatate din greutatea elevului; aproape jumatate din populatia Romaniei are sau a avut rate bancare etc. etc.
Ca sa faci o montare reusita pe "Trei surori" iti trebuie fie o distributie exceptionala, fie o idee regizorala atinsa de geniu. Desigur, ideal ar fi sa le ai pe amandoua. Din pacate, Cristian Hadji-Culea, regizorul care s-a incumentat sa puna pe scena Nationalului iesean penultima piesa a lui Cehov, n-a avut nici una, nici alta.
Asteptam de mult timp un spectacol al Irinei Popescu Boieru despre care sa pot scrie cu bucurie. Ii simtisem uneori forta, inspiratia in montari precum "Harold si Maude", "Fluturii sunt liberi" sau "Scara pisicii", insa de fiecare data pe portiuni reduse, ca si cum nu intregul ar fi preocupat-o, ci franturi pasagere ale acestui intreg.
Sunt momente in viata unui critic teatral cand e pus in situatii delicate. A rosti adevarul, sau, ma rog, ceea ce simti ca este adevarat in raport cu propriile-ti convingeri artistice, poate fi, uneori, mai greu decat pare.
Fara indoiala, prezenta regizorului Radu Afrim la Teatrul National "Vasile Alecsandri" a avut darul de a dezmorti cumva monotonia dulcelui targ teatral. O dezmortire anuntata inca de anul trecut de creatori precum Mihai Maniutiu sau Alexandru Dabija, si menita a relansa o institutie ce scartaia din toate incheieturile.
E pe bune aia cu Grumazescu. Fetita lu Base l-a suit in avion si l-a dus la Parlamentul european. Au luat si o echipa de la Telem care sa reflecte "realtitatile din teren". Suparat de mezalianta, Nichita vrea acum sa-l evacueze de pe Lapusneanu.
P.S.: Pt Ciobotari: norocul nostru ca suntem nebuni, altfel n-am putea suporta prezentul
danny 06/05, 11:23
Nu
Nu, Caline, nu suntem nebuni. Dar voi veni cu argumente intr-un text viitor :)
Leo 06/05, 08:48
Asta cu
sfertodoctul asta de grumazescu, pacalitorul de snobi cu obiectele lui de arta (la care se pricepe cum ma pricep eu la virusul auriu), e adevarata? Ha/ha/ha! Grumi si Bruxelles, baba si mitraliera. Asta da orasul culturii.
Scriitura e savuroasa. Desfatandu/ma cu articolul, uit si de realitaea nu prea placuta evocata
Primaria Iasi
