Tatisme si paravane prezidentiale

Cine considera gafe ultimele "tatisme" ale Presedintelui se inseala. 

Trebuie sa observati ca replicile taioase, marinaresti, deloc europene, au aparut in momentele in care cetatenii se legau de subiecte gingase pentru Presedinte (consilierii, ministrul Udrea, scolaritatea sa) ca un dos de palma peste gurile deschise acuzator...

Tipica atitudine pentru cel care a invatat de mult ca atacul este cea mai buna aparare, obisnuit sa nu accepte afrontul celor din subordine.

Daca ar veni de la un comandant drept, bun si corect, aceste interventii publice ale Presedintelui (inclusiv ultimele declaratii atat de riscante) ar fi considerate un soi de autoritate absoluta pe care romanii sunt dispusi sa o accepte. Sunt insa paravane dupa care se ascund cu grija  diversele strategii si masuri menite sa aduca bunastare si fericire doar unora. Afirmatiile despre "disponibilizarea la termen" a militarilor (ridicola prin absurdul ideii ca va mai vrea cineva sa apere patria in asemenea conditii) sau despre impozitarea pensiilor (ilegala, pentru ca nu poti impozita un drept patrimonial) sunt amenintari directe ale unui om depasit in atributiile sale, dar, delocparadoxal isi depaseste atributiile (sper sa va placa jocul de cuvinte si idei).

Ca orice dictator care se respecta, Presedintele alege extrema de a infricosa, de a umili, de a supune, de a invinovati categorii intregi - arme de temut, caci si-au dovedit in istorie eficienta (vezi strategia lui Hitler). Nu m-ar mira chiar sa reuseasca aceasta incercare de a reduce iarasi la tacere un popor intreg, caruia nimeni, de multa vreme, nu i-a mai provocat patriotismul.

Sub paravanul reformei statului, domnul Traian Basescu se razboieste cu categorii sociale sau profesionale care l-au infruntat : magistratii, ziaristii, profesorii, pensionarii, sinistratii, jicnindu-i si amenintandu-i, cu instinctul politic pierdut in orgolii supreme. Orbit de furie, se indreapta inspre cei care nu i-au facut sluj, utilizand jumatatile de adevar - argumente seducatoare de prea multe ori ca sa nu-i fie acum de folos.

Asigurarea  nu exista in educatia romanului in general, cum Doamne Iarta-ma!, vorba nervoasei profesoare, sa stie saracul taran de pe malul Jijiei ca n-are voie sa construiasca din chirpici biata lui casuta plina de plozi. Cum sa ceri unui om care abia pricepea ce i se intampla cand il lua viitura cu totul sa se asigure in viitor ?! Ce si cu ce sa se mai asigure daca a pierdut acum aproape tot ?

Din absurdul situatiei, jumatatea de adevar a Presedintelui este perfecta : romanii trebuie sa se asigure !

 Dar gloata cea mare si flamanda trebuie sa fie educata mai intai si adusa in Europa, vorba doamnei Tatoiu, care se intreba ce mai cautam in Uniune cu asemenea trogloditi.

Le-as propune celor care se desprind atat de scarbiti de cei multi - murdari si aproape analfabeti - sa iasa din politica ! Daca nu poti sa lupti pana la ultima suflare pentru "ridicarea" natiei la nivelul celor europene trebuie sa lasi locul altora !

Nu e drept sa mai ceri votul celor pe care-i dispretuiesti cu o evidenta de necontestat !

Dupa mine, tatismele Presedintelui, iesirile lui pline de ura si dispret au avut si o parte buna : au vazut multi dintre cei ametiti de perdeaua de fum "a lui Manolea" adevarata conceptie dupa care Traian Basescu vrea sa conduca Romania acestui secol: dictatura, extremism, politicianism veros, nepasare vinovata fata de cei saraci cu trupul si cu duhul.

Paravanele au devenit atat de stravezii incat miscarile de dincolo de ele se vad mai clar decat isi imagineaza, in visul sau de marire, Presedintele !