Un Congres de imagine

Deosebit de congresul plin de surprize al PSD, care s-a incheiat cu victoria in afara asteptarilor a d-lui Victor Ponta, congresul liberalilor a condus la victoria previzibila a d-lui Crin Antonescu. De altfel, d-sale i s-au infatisat drept adversari un candidat exotic, dl. Catarama, disparut din prim-planul vietii publice de citiva ani, si altul mai degraba penibil, ma refer la dl. Ludovic Orban, mai potrivit animarii petrecerilor cu lautari decit conducerii unui partid. De altfel, multi analisti si comentatori politici socotesc candidatura d-lui Orban mai mult una pro forma, pentru public, menita sa dea impresia unei re-alegeri a d-lui Antonescu si nu a unui plebiscit. Nu exclud nici eu aceasta ipoteza.

In fapt, congresul PNL a inceput fara ca dl. Antonescu sa aiba un contracandidat real. D-sa se prezenta in fata conducerii supreme a partidului cu buna prestatie de la alegerile prezidentiale, la care a obtinut cel mai mare scor pe care PNL sau un candidat al acestuia l-a obtinut vreodata, din 1990 incoace, la alegerile de nivel national. Sigur, s-a spus ca scorul se datoreaza mai mult tandemului cu dl. Johannis decit prestatiei personale a candidatului sau fortei PNL, dar asta nu este relevant -  cineva trebuia sa aiba ideea tandemului si dl. Antonescu este cel care a avut-o! De altfel, in toate instantele partidului de dinaintea congresului - delegatia permanenta, consiliul reprezentantilor nationali, congresul extraordinar, care a adoptat modificarea statutului in sensul solicitat de dl. Antonescu - propunerile dumisale au obtinut victorii cu peste doua treimi din voturile exprimate.

In sfirsit, discutia daca "votul pe liste" este mai putin democratic decit cel individual este specioasa. Devreme ce toate instantele partidului, inclusiv un congres extraordinar, au aprobat noua formula, aceasta este democratica. Un partid, chiar si in Romania!, mai are inca dreptul sa-si stabileasca singur regulile de joc. Daca aceasta formula este mai potrivita decit cealalta, nu sint sigur, insa un avantaj pare sa aiba, daca nu chiar doua: pe de o parte, acest vot a condus la o formula relativ omogena de conducere, pe de alta, lista a fost insotita si de o motiune, iar asta echivaleaza cu adoptarea de catre congres nu doar a unei conduceri, ci si a unui program politic pentru viitorul imediat si pe termen mediu. Prin urmare, congresul a aprobat nu doar o noua conducere, ci si directia in care aceasta va conduce partidul in perioada urmatoare. Mai trebuie remarcat ca, deosebit de congresul PSD, cel al PNL nu a fost urmat de vreo avalansa de plecari, ceea ce ar putea sugera o mai puternica coeziune a partidului. Nu e mai putin adevarat ca PNL a avut propria "hemoragie" pe vremea aventurii pelediste a d-lor Stolojan si Flutur.

Adevarul este insa ca, desi bine trecut prin acest congres de imagine, dl. Antonescu nu are motive sa se culce pe lauri. Problemele abia acum incep. Unele tin de relatiile in interiorul opozitiei, in cadrul careia dl. Ponta, avind in spate un partid mai mare, chiar daca afectat de tensiunile post-congres, pare sa se proclame un fel de lider al acesteia. Va fi necesara multa intelepciune din partea ambelor parti, cu negocieri si cedari reciproce, pentru ca opozitia sa reziste noii majoritati, in care jocurile au ajuns sa fie facute de partenerii minori, UDMR si asa-zisul "grup al independentilor". In al doilea rind, dl. Antonescu va avea de gestionat un partid in care nu chiar toata lumea, de la unii lideri locali la altii nationali, este chiar atit de dispusa cu conditia de a ramine foarte multa vreme in opozitie. Si in aceasta privinta, dl. Antonescu trebuie sa-si dovedeasca calitatile de lider, intre care echilibrul si abilitatile de negociere nu sint chiar cele din urma. Vom trai si vom vedea.