Vaca lesinata

Vaca si membrii familiei sale sint, in fond, niste animale simpatice, blinde, supuse, folositoare omului, mai ales, necajit care, in lipsa cailor putere, inhama boul, bivolul si vaca la jug, cara lemne si isi ara pirlitul de ogor; taurul pare a fi mai avantajat; e o constelatie zodiacala din emisfera boreala (cuprinde doua roiuri de stele, Pleiade si Hyade unde se afla si cea mai stralucitoare stea a constelatiei, Aldebaran), e Zeus insusi (in chip de taur alb), e un sistem muntos in Podisul Anatoliei si, cind nu stapineste imasul comunal, se face vedeta in coridele spaniole si mexicane. Istoria ne instruieste despre perioadele de glorie ale boului, vacii, vitelului (de aur), bivolului. Mai intii a fost boul Apis, una dintre cele mai vechi divinitati egiptene, inchipuita ca taur procreator, venerata din epoca arhaica pina la consolidarea crestinismului. Apis, spune Dictionarul, s-a nascut dintr-o vaca ratacitoare, fecundata intimplator de o raza de lumina. Incepind prin a fi un simbol al fecunditatii, Apis cumuleaza treptat si alte atribute, prin asociere cu alti zei; astfel, la Memphis devine "Sufletul maret" al lui Ptah; Ré ii imprumuta discul solar, pe care il poarta de atunci intre coarne, deasupra unui sarpe incolacit; contopindu-se mai tirziu cu Osiris, ajunge si zeu funerar, numit "Taurul din Amenti" (din lumea subpaminteana), considerindu-se de atunci ca moare si renaste periodic si fiind venerat prin serbari religioase de preotii care, anual, cauta sa identifice teofania taurului sacru Apis in cirezi, dupa anume semne: o pata stelara alba pe frunte, alta pata cu contur de vultur pe spate, o forma de scarabeu sub limba. Apoi, vaca: "Acest animal blajin si spornic in gospodarie, domesticit de timpuriu, si-a gasit un loc important in multe mitologii, mai ales ca simbol al fertilitatii, belsugului, garantiei vietii, uneori chiar al creatiei. In mitologia egipteana, Hathor este mama zeului solar Horus; din laptele vacii primordiale Kamadhenu din mitologia vedica, a fost creata lumea; Audhumbla din mitologia scandinava are un rol esential in teogonie; mitologia iraniana a zoroastrismului acorda junincii sacre valoarea de simbol al abundentei; chiar si in mitologia greaca, Hera e numita de Homer cu epitetul admirativ, «cea cu ochi de vaca»".

Gloria e, insa, trecatoare chiar si pentru animalele de linga noi; ceea ce au venerat oamenii din vechime a devenit, de citeva sute de ani, subiect de glume, rautati, injurii; tot felul de expresii umilitoare folosesc boul, vitelul (care nu mai e "de aur", ci se uita "la poarta noua"), vaca, bivolul drept instrumente de reglare a relatiilor dintre stapinii lor ("o, la vache!", exclama francezul; "vaca naibii", zice romanul, de exemplu). Recent, vaca a fost folosita si in "razboaie economice" europene: mama zeului solar de altadata s-a procopsit, azi, cu o realitate deloc magulitoare: "sindromul vacii nebune" i s-a spus. Citiva scriitori s-au straduit, totusi, sa repare aceste nedreptati flagrante (ce distanta intre admiratia lui Homer pentru "ochii de vaca" ai Herei si zicerea neaosa "se uita ca vaca"!), socotind ca oamenii sint asa cum spun despre necuvantatoarele din curte. La noi, Grigore Alexandrescu, in celebra fabula Boul si vitelul; apoi, Ion Creanga care dedica vacii un episod din celebra Poveste (Prostia omeneasca): "Un om legase o vaca cu funia de git si suindu-se pe o sura, unde avea aruncat oleaca de fin, tragea din rasputeri de funie sa urce vaca pe sura. Vaca ragea cumplit si el nu mai putea de ostenit. - Mai omule - zise drumetul, facindu-si cruce - da' ce vrei sa faci? - Ce sa fac, ma-ntrebi? Da' nu vezi? - Ba vad, numai nu pricep. - Ia, haramul ista e hamesit de foame si nu vre nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus pe iasta sura sa manince fin... - Stai putin, crestine, ca spinzuri vaca! Ia finul si-l da jos la vaca. - Da' nu s-a irosi?... - Nu fi scump la tarite si ieftin la faina. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. - Bine m-ai invatat, om bun! Pentr-un lucru de nimica, era cit pe ce sa-mi gitui vaca!". Chiar si Topirceanu se enerveaza si lasa, postum, o fabula de toata frumusetea al carei erou e bivolul: "Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,/ Se plimba o cotofana/ Cind in sus si cind in jos./ Un catel trecind pe-acolo s-a oprit mirat in loc: - «Ah, ce mare dobitoc!/ Nu-l credeam asa de prost/ Sa ia-n spate pe oricine..../ Ia stai, frate, ca e rost/ Sa ma plimbe si pe mine!»/ Cugetind asa, se trage indarat sa-si faca vint,/ Se piteste la pamint/ Si deodata - zdup! - ii sare/ Bivolului in spinare.../ Ce s-a intimplat pe urma nu e greu de-nchipuit,/ Apucat cam fara veste, bivolul a tresarit,/ Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture, si-apoi/ Sa-l rastoarne,/ Sa-l ia-n coarne/ Si cit colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta in trifoi./ - «Ce-ai gindit tu oare, javra? Au crezut-ai ca sint mort!/ Cotofana, treaca-mearga pe spinare o suport/ Ca ma apara de muste, de tintari si de tauni/ Si de alte spurcaciuni.../ Pe cind tu, potaie proasta, cam ce slujba poti sa-mi faci?/ Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,/ Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,/ Sa te port degeaba-n spate?...»". In fine, taurul e zodie, Zeus, arta (tauromahie: arta de a lupta cu taurii in arena), subiect grav pentru Octavian Paler in a sa Viata ca o corida.

La romani, pina a intra printre cuvintele de ocara, boul si vaca au trait in glorie si sacralitate. Cei de demult au "legiferat" ca boul este un "animal placut lui Dumnezeu", asociat cu bunatatea, blindetea, calmul, truda si sacrificiul; mai mult, boul alb e un simbol al soarelui. Fetele de maritat il cauta: "De Anul Nou fetele se duc la grajdul boilor si dau cu cu piciorul drept intr-un bou, zicind: «hai acu!». Daca boul nu se scoala, semn ca nu se va marita, zice mai departe «hai» de atitea ori pina se scoala; de cite ori a fost lovit boul, la atitia ani se va marita"; "binecuvintat de Dumnezeu" pentru ca "in ieslele lor boii au ajutat la nasterea lui Iisus" (cum consemneaza Tache Papahagi in "Mic dictionar folkloric"), boul este protagonistul obiceiului numit "Instrutarea boului" sau "Boul instrutat". Datina e practicata in Transilvania; intr-o zi de sarbatoare de la sfirsitul primaverii, la Rusalii ori Sanziene, flacaii si fetele satului aleg un bou frumos pe care il impodobesc cu covoare, panglici, naframe, bentite, cingatoare, clopotei si flori de cimp si apoi umbla cu el prin sat; fetele ies din curti cu vase pline de apa si uda boul si pe insotitorii lui, care pot fi mascati, cu hainele imbracate pe de-a indoaselea si acoperiti cu flori si ramuri verzi. Dansurile mascatilor, udatul cu apa, ca si ospatul care urmeaza dupa intoarcerea boului la curtea stapanului sau arata un ritual unde protagonist e boul - unul dintre putinele animale "in care nu se poate preface Dracul". Dar vaca? Linga boul sau - care e soarele -, vaca e pamintul roditor, simbol al fertilitatii, fecunditatii si bunastarii. Vaca e "izvorul casei", spun cei de demult: "ori faci o fintina, ori dai o vaca, e totuna pe lumea ceia", adauga ei. Prin simbolurile apei si pamintului, ca surse ale vietii si fecunditatii, vaca a fost si la noi, aidoma situatiei din mitologiile Antichitatii, asociata femeii: "Apa e femeie, ca la fintina mergem cu cofa si cu donita la vaca, sa ne dea lapte; si fintina are izvor, vina de apa, cum are si vaca, vine de lapte", zice E.N. Voronca. Cei de demult ocroteau vaca asemeni copiilor; ea poate fi deocheata si de aceea, cind fata "i se leaga un fir rosu la coada, ca sa nu se deoache". Intr-o publicatie veche, "Izvorasul", care aparea la inceputul secolului trecut, se spune ca "In Ardeal, vitele e bine sa se numeasca dupa ziua in care au venit pe lume si iata cum: daca o vitea e fatata duminica, i se da numele de Dumana, Lunea se va numi Lunae, marti - Mindrole, miercuri, Mageranca, Joi - Joiana, vineri - Virag (adica, floare), simbata - Siloi". Sub ocrotirea vacilor de lapte, considerate adevarate "mume", se pune copilul nou-nascut: "dupa ce un copil este botezat, adus acasa de la biserica, se pune pe o baliga de vaca din obor, apoi se duce ma-sa si-l ia de acolo. Aceasta se face ca sa aiba copilul parte de vite", zice A. Gorovei in "Credinti si superstitii ale poporului roman".

Astfel au fost vaca si familia ei in mitologie si la scriitorii romani. Acum in urma, intr-o vreme a deriziunii, careia i se zice "postmoderna", injuraturilor repede inventate li se adauga un nou simbol: vaca lesinata. Iata povestea care a nascut noul mit, la fel de adinc si valoros pe cit sint vremea si locul unde s-a nascut. Vreo doua mii de fermieri, enervati, au venit pe strazile dogoritoare ale Bucurestilor sa protesteze; au adus si o vacuta amarita care, chinuita citeva ore pe asfaltul incins, imbrincita de fermieri si inghesuita de jandarmi, a lesinat: "In timp ce o delegatie formata din cinci fermieri a intrat la discutii in sediul ministerului, ceilalti crescatori de bovine au protestat zgomotos la poarta institutiei. Totul a degenerat cand fermierii au adus o vacuta pe care au incercat sa o introduca in curtea ministerului. Pentru ca jandarmii s-au opus, s-a creat o adevarata busculada in poarta institutiei. Din imbrinceala, cea mal sifonata a iesit vacuta, care a lesinat chiar in fata portii ministerului", consemneaza pentru eternitatea viitoarelor dictionare mitologice o stire de presa.

Atit a mai ramas din vaca sacra a celor de demult: o vaca lesinata, ca un simbol al lui aici si acum. Alo! Agentia pentru Protectia Animalelor? Puteti sa-mi dati numarul de telefon de la Agentia pentru Protectia Omului?