Varstnicii mai au de invatat!

Daca n-ar fi tragica problema - anuntand imanenta disparitie in neant a limbii romane moderne -,  limbajul argotic, suburban, utilizat mai nou si de adulti, unii cu studii si faima, ar putea fi considerat ca o influenta agresiva asupra lor a adolescentilor, recunoscuti prin instabilitatea lor stilistica sau, mai elegant, aflati in cautarea unui stil potrivit.

Injuraturile cu iz de sex preistoric, creatii lingvistice absolut aiuritoare, apelative ocolite cu grija altadata („ratatule"!), utilizate in cele mai surprinzatoare moduri si situatii, alcatuiesc recuzita verbala, asortata la „toalele de fite", a oricarui adolescent ce se vrea de gasca.

„Nu stii sa vorbesti asa, n-ai ce cauta in scoala noastra", imi povestea afrontul de care a avut parte o fetita de 16 ani, o „tocilara" ambitionand sa ajunga in cercetarea oncologica americana... „Cum te-ai descurcat?", intreb cu strangere de inima. „Simplu, imi raspunde senin, am invatat cateva prostii de-astea si le utilizez cand am nevoie... In rest sunt lasata in pace".

Usurata in privinta ei si a aspectelor limbii vorbite in scolile noastre, incerc sa gasesc o scuza pentru adultii celebri care ne oripileaza deseori, mai ales in inregistrarile ilegale, operate in spatiile private..., cu limbajul grobian de care nu i-ai fi crezut capabili. Am gasit-o, premiati-ma! Este o tendinta promovata mai ales de tipul american de educatie, cum ca bunicii si parintii s-ar putea apropia mai firesc de odraslele cu deviatii de comportament daca le-ar intelege si chiar utiliza limbajul, aspirand in secret la standardul  de „cool", „de gasca", „OK". N-ar fi de mirare sa traga si ceva iarba... ca sa intre in atmosfera...

Fara sa mai intind demonstratia cu detalii, sper sa acceptati ca maidanul interbelic (a la G.M.Zamfirescu) a fost intors pe dos. Oamenii mahalalelor incercau sa se desprinda de mediul lor, sa-si insuseasca „manere" si cuvinte elegante, mic burgheze, bucurandu-se cand unul de-al lor reusea sa patrunda in inalta societate. Acesta nu numai ca nu se mai purta ca acasa, dar „uita" cu totul de unde a plecat.

Acum e taman pe dos : fraza eleganta, stilistica mai sobra sunt apanajul „deontologilor", vazuti ca niste ipocriti, depasiti, expirati... Acum se poarta Mita Republicana, cu vitrionul in poseta de mii de euro, ajunsa in elita politicii, frumoasa de top din patul fotbalistului de viitor, politicianul frust, activ si populist, filosoful umil la poarta puterii, pictorul de magari roz, regizorul de sex pe scena, scriitorul de literatura pornografica etc. etc. 

Nimic surprinzator, veti spune dumneavoastra, cei care ati invatat la estetica numeroasele intoarceri si redescoperiri ale vulgarului, ale mucegaiurilor artistice, ale grotescului si mizeriei asumate ca originale si ultra-racnet-modernitati. Glumesc amar, desigur.

N-as avea nimic impotriva acestor „noutati" din viata noastra si am putea accepta sa invatam orice doar de dragul de a ne intelege contemporanii si urmasii, dar nu ne putem preface ca nu vedem pericolul decadentei si lipsei de inaltime artistica si culturala cu care se opereaza in politica si in social in general, lasandu-se loc spiritului gregar, mahalalei agresive, analfabetismului sfidator, paranoiei manelist-incurabile.

Se pare ca, dupa ultimele declaratii despre procentul preferintelor muzicale ale romanilor - facute de insusi presedintele Basescu - nivelul lor cultural nu mai are nicio sansa de a se ridica deasupra gleznei unei broscute. Si apoi, nu-i asa?, la gogorita aia rasuflata numita „CULTURA GENERALA" au renuntat si varstnicii, cine s-o mai apere? Poate tinerii din sala Filarmonicii, poate actorii de viitor, poate adolescentii cu lecturi subtile, cei care scriu bine, cei putini cu aspiratii inalte, cei care mai cred ca pot schimba lumea in bine...