Zis-a lor Iisus: nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea

Iar dupa ce a intrat in templu, s-au apropiat de El, pe cand invata, arhiereii si batranii poporului si au zis: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta? Raspunzand, Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu va voi spune voua cu ce putere fac acestea: botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau intru sine, zicand: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindca toti il socotesc pe Ioan de prooroc. Si raspunzand ei lui Iisus, au zis: Nu stim. Zis-a lor si El: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21, 23-27)

Dupa ce Mantuitorul Iisus Hristos a vorbit Apostolilor Sai despre puterea credintei isi continua drumul spre Ierusalim. Intra iarasi in Templu, invata poporul, vestind venirea unor vremuri noi si mai bune. Acest lucru nu era permis, in mediul iudaic. Fara acceptul Sinedriului nimeni nu avea voie sa vorbeasca despre problemele religioase si mai ales in templu, care se afla sub directa lui supraveghere. De aceea, carturarii si batranii poporului L-au intrebat: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta? Daca Mantuitorul ar fi tacut, tacerea Lui ar fi lasat loc interpretarilor, in sensul ca nu a avut incuviintarea sinedriului si ca se considera vinovat. Nu a raspuns ca in alte dati, ca a facut acest lucru cu puterea Sa, pentru ca este Fiul lui Dumnezeu. In acest caz, El a raspuns printr-o intrebare, de care a conditionat propriul raspuns. Ii pune pe cei delegati de Sinedriu in fata unei dileme greu de rezolvat si care nu le da dreptul decat la replica: nu stim! Ca si de altadata, viclenia lor iese la iveala. Atunci Iisus le spune: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea. Gestul Mantuitorului a fost indreptatit. Daca ei nu au avut puterea sa recunoasca ceea ce era evident si crezut de toata lumea, ca Ioan era trimis de Dumnezeu, cum ar fi recunoscut ca ceea ce facea Hristos, savarsea cu puterea Sa sau cu puterea lui Dumnezeu. Asta insemna, ca ar fi risipit cuvintele dumnezeiesti in fata unor oameni care nu pot si nu vor sa le aprecieze la adevarata lor valoare. Retinem, din textul scripturistic de astazi, ca fara o credinta puternica in cuvintele Mantuitorului Hristos si in dumnezeirea Lui, existenta noastra nu isi are sens.