Maica si Pruncul in iconografie

Din traditie, se crede ca primele icoane sunt cele care o reprezinta pe Maica Domnului. Asa cum reiese si din cantarile liturgice, ele ar fi fost pictate de Sfantul Evanghelist Luca, in urma unor revelatii dumnezeiesti. Desi originalele nu s-au pastrat, icoanele Sf. Ev. Luca au slujit drept model icoanelor pictate ulterior. Acestora li se adauga icoana nefacuta de mana a Maicii Domnului cu Pruncul, care a aparut in chip minunat pe una dintre coloanele bisericii din orasul Lyda, langa Ierusalim, in timpul Sf. Ap. Petru si Pavel.

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii

Si au venit la El saducheii care zic ca nu este inviere si-L intrebau zicand: invatatorule, Moise ne-a lasat scris, ca de va muri fratele cuiva si va lasa femeia fara copil, sa ia fratele sau pe femeia lui si sa ridice urmas fratelui. Si erau sapte frati. Si cel dintai si-a luat femeie, dar, murind, n-a lasat urmas. Si a luat-o pe ea al doilea, si a murit, nelasand urmas. Tot asa si al treilea. Si au luat-o toti sapte si n-au lasat urmas. In urma tuturor a murit si femeia. La inviere, cand vor invia, a caruia dintre ei va fi femeia? Caci toti sapte au avut-o de sotie. Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sunt ca ingerii din ceruri. Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: a��Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov"? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii. Mult rataciti. (Marcu 12, 18-27)

Actualitatea pedagogiei Sfintilor Trei Ierarhi

Personalitatea Sf. Vasile cel Mare se distinge prin finetea spiritului si vigoarea caracterului. El si-a concentrat preocuparile in directia educativ-religioasa, intentionand in special ridicarea vietii monahilor la o traire superioara. Nu i-a uitat insa nici pe tinerii crestini, dornici ca si el altadata, sa se instruiasca in stiintele vremii. Lor le dedica Omilia a XVIII-a. Spirit foarte cultivat, excelent cunoscator al culturii grecesti, Sf. Vasile nu dispretuieste arta si literatura autorilor pagani, ci o recomanda cu multa caldura. Abordarea lor trebuie, insa, insotita de discernamant.

Sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii

Zis-a Domnul: Vedeti sa nu fiti amagiti, caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt, si vremea s-a apropiat. Nu mergeti dupa ei. Iar cand veti auzi de razboaie si de razmerite, sa nu va inspaimantati; caci acestea trebuie sa fie intai, dar sfarsitul nu va fi curand. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie. Si vor fi cutremure mari si, pe alocurea, foamete si ciuma si spaime si semne mari din cer vor fi. Dar, mai inainte de toate acestea, isi vor pune mainile pe voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori, pentru numele Meu. Si va fi voua spre marturie. Puneti deci in inimile voastre sa nu ganditi de mai inainte ce veti raspunde; caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-i vor putea sta impotriva, nici sa-i raspunda toti potrivnicii vostri. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu. Si par din capul vostru nu va pieri. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre. Luati seama la voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vine peste voi fara de veste, ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata intregului pamant. Privegheati dar in toata vremea rugandu-va, ca sa va intariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati inaintea Fiului Omului. (Luca 21, 8-36)

Despre ascultare si libertate

Ascultarea inseamna a nu te mai increde in tine toata viata, orice bine ai savarsi (Sf. Ioan Scararul).

Despre pocainta si milostenie

Pocainta este scara care ne urca acolo de unde am cazut (Sf Efrem Sirul).

Crucea, treapta spre Inviere

In a treia Saptamana a Postului suntem indemnati sa privim inauntrul nostru si sa ne cercetam cu sinceritate cugetul, intrebandu-ne daca ne aflam pe calea cea buna. Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa aiba ca punct de referinta Crucea. Crucea Mantuitorului Hristos si crucea personala. Simbolul crestinismului este Crucea, iar ea nu poate fi privita decat din perspectiva Invierii. Din acest motiv, si asumarea conditiei de crestin trece prin Taina Crucii.

Despre iubirea crestina si prietenie

Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul (Ioan 13, 34).

Despre smerenie si mandrie

A sti sa te smeresti inseamna sa stii sa-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

Puterea credintei

Evanghelia Duminicii a IV-a a Postului exemplifica admirabil dragostea lui Hristos pentru oameni, mila Lui nemarginita fata de cei aflati in suferinta. Este un nou exemplu ce ilustreaza biruinta binelui asupra raului, dar si modul in care Hristos intareste credinta celor sovaielnici, dar dispusi sa primeasca harul dumnezeiesc.

Despre rugaciune si priveghere

Dupa fiinta, rugaciunea este unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii si impacarea omului cu Dumnezeu (Sf. Ioan Scararul).